Deutsche Welle, atac dur la Franța: NU FAC NIMIC ÎN CRIZA REFUGIAȚILOR

COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Christoph Hasselbach/ Lavinia Pitu

Nici politica Franței și nici cea mai mare parte a societății franceze nu înțeleg atitudinea generoasă a germanilor față de refugiați.

Șefa guvernului german, Angela Merkel, și președintele Franței, Francois Hollande, ar fi pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește ”situația actuală a refugiaților”, a declarat cancelaria de la Berlin, după ce Germania a reintrodus controalele la graniță. Hollande este de accord cu Merkel și în privința introducerii cotelor obligatorii de primire a refugiaților.

Dar concret, Franța nu a făcut până acum mare lucru, cel puțin așa se vede din perspectiva politicienilor germani. Premierul Bavariei și șeful creștin-socialilor (CSU), Horst Seehofer, a declarat pentru cotidianul ”Passauer Neue Presse”: Franța preia cam tot atâția refugiați cât un district din regiunea Allgäu. Egoism pur. Când ne lovim de probleme, nu mai există nicio solidaritate în Europa.” Franța a decis să preia 24.000 de refugiați. În timp ce în Germania se așteaptă să sosească în acest an 800.000 de refugiați. Vice-cancelarul Sigmar Gabriel vorbește chiar despre un milion.

Merkel i-a ”chemat” pe refugiați

Dar critica vine și din direcția opusă, pentru că politicienii francezi nu înțeleg mărinimia lui Merkel. Socialistul Malek Boutih, fiul unor imigranți algerieni, a spus într-o emisiune TV în urmă cu câteva zile: ”Putem saluta generozitatea poporului german, dar Merkel a făcut o mare greșeală politică, atunci când a chemat de una singură refugiații. Atitudinea ei creează probleme în statele vecine, mai ales în Franța”. Acesta a declarat că în consecință, Merkel ar fi devenit chiar ”o aliată a lui Marine Le Pen”. Pentru că extremiștii de la Frontul Național se folosesc de temerile poporului francez.

Mulți sunt nemulțumiți de Merkel și în rândurile ”Republicanilor”, noul partid conservator al fostului președinte Nicolas Sarkozy. Este cu atât mai grav, cu cât ”Republicanii” sunt un fel de echivalent al conservatorilor germani, având contacte strânse cu Uniunea CDU/CSU. Pierre Lellouche, expertul pentru politică externă al partidului, a declarat la postul de radio ”Deutschlandfunk” despre Angela Merkel: ”A grăbit o criză, cu care acum nu ne mai putem descurca.”

Sarkozy, care ar putea candida din nou la următoarele alegeri și care a lucrat strâns cu Merkel în perioada în care era președinte, a avertizat asupra descompunerii societății franceze, în cazul unui nou val de refugiați. El nu e de acord cu cotele obligatorii. Încă în iunie, Sarkozy a comparat ideea cotelor obligatorii cu un instalator, care în loc să astupe o țeavă defectă pentru a stopa inundația, ar încerca să distribuie apa în toată locuința.

Conservatorul de origine armeană și fost ministru, Patrick Devedjian, a mers mai departe săptămâna trecută, spunînd: ”Germanii ne-au luat evreii și ne-au dat arabii”. Mai târziu s-a scuzat pentru această ”glumă deplasată”.

Era clar că politica față de refugiați va fi prada perfectă pentru Marine Le Pen: ”O acuz pe cancelara Germaniei de mijlocirea migrației ilegale în Europa, asta după ce ne-a dictat și finanțele”. Iar propoziția ”Noi nu suntem preșul lui Merkel” era îndreptată și împotriva președintelui Hollande, care, în ochii ei, prea face ce dorește cancelara.

Experiențele Franței cu migrația

Dar nu numai în politica franceză lucrurile stau altfel decât în Germania, în ceea ce privește politica față de refugiați, ci în întreaga societate. Conform unui sondaj recent, jumătate dintre francezi nu mai doresc preluarea altor refugiați. Iar 60 de procente din populație consideră că francezii ar trebui să facă ”la fel ca toți ceilalți”, nu ca germanii.

De unde aceste diferențe? Prof. Frank Baasner, șeful Institutului Germano-Francez din Ludwigsburg, explică pentru DW că ”situația demografică a Franței e cu totul alta decât cea a Germaniei” și că în Germania nu există un partid politic extremist de dreapta, similar Frontului Național.

Iar experiențele Franței cu imigranții nu au fost dintre cele mai bune. În cazul Germaniei nu se pune problema colonialismului, ca greutate istorică. Franța a trăit iluzia, adaugă Prof. Frank Baasner, că poate stabiliza Magrebul și statele din zona subsahariană cu o politică specială pentru Africa. Această ”rană” istorică a Franței își arată efectele. Germania, pe de altă parte, a dat dovadă – nu în ultimul rând prin reunificare – de putere de adaptare, ”economic, mental și psihologic”. Această evoluție a dinamizat societatea fiind valabilă și acum, în contextual imigrației.

Unde sunt voința și viziunea pe termen lung?

Dacă aceste diferențe rămân la fel de mari și cele două părți nu reușesc să ajungă la un numitor comun, consecințele ar putea fi grave. Politicienii francezi o fac deja responsabilă pe Angela Merkel pentru ascensiunea lui Marine Le Pen.

Dar Frank Baasner e de părere că Franța și Germania vor ajunge până la urmă la o înțelegere, la fel ca în cazul Greciei. Europa ar trebui să înțeleagă că ”noi toți avem o problemă”. Avem nevoie de ”voință politică” unanimă și de ”viziune pe termen lung”. Deocamdată lipsesc ambele, e de părare Baasner.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2017 @ optimizare SEO realizata de VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?