spot_img
11.5 C
București
vineri, martie 29, 2024
AcasăEconomieDeutsche Welle despre scandalul pe buget

Deutsche Welle despre scandalul pe buget

-

COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:

După eliminarea aspectelor litigioase din codul penal, bugetul rămâne obiectul principal al disputei politice.

- Advertisement -
 (Colourbox)

Este posibil ca președintele Klaus Iohannis să nu promulge bugetul și să-l retrimită spre examinare la parlament. La capătul întâlnirii cu premierul Grindeanu, președintele a declarat că bugetul este ”problematic și riscant”. De la publicarea proiectului de buget și până acum au fost făcute publice mai multe opinii critice care se refereau cu precădere la două aspecte: veniturile supraestimate și cheltuielile exagerate. Senatorul PNL, Forin  Câțu, cunoscut în primul rând ca analist economic, a criticat prognoza publicată de Comisia Națională de Prognoză (CNP) care, în opinia sa, oferise guvernului o bază legală pentru supraevaluarea veniturile bugetare. ”Prognoza de iarnă a CNP care a apărut pe 20 ianuarie 2017 a preluat la literă (perioada 2017-2020) datele din programul de guvernare al PSD publicat în septembrie 2016”, a scris Florin Câțu. Sau cu alte cuvinte, ”știința” economică ar fi urmat politica și nu invers.

Același punct de vedere l-a avut și guveratorul BNR Mugur Isărescu, care în limbajul voalat al finanțiștilor a spus că bugetul pe partea de venituri este ”ambițios”, iar pe cel de cheltuieli ”optimist”.

- Advertisement -

Astăzi președintele Klaus Iohannis a reluat critica în termeni asemănători: ”Se prevăd venituri care, după părerea mea, sunt supraevaluate, pe de altă parte se prevăd cheltuieli foarte mari. Există riscul real să se depășească deficitul de 3%. Nu putem să nu vedem că aici avem de-a face cu o sumă extraordinar de mare la așa-numitele credite de angajament – sunt credite de angajament prevăzute în sumă de 54 de miliarde – care vor apăsa asupra bugetelor din anii următori”.

Așadar nu codul penal, ci bugetul rămâne obiectul principal al disputei politice, câtă vreme celelalte aspecte au fost sau sunt pe cale să fie eliminate. Dar abia acum se străvede esența luptei politice, căci PSD a mizat cu totdinadinsul pe creșterea cheltuielilor (salarii, pensii) și putem presupune că deficitul bugetar nu a fost principala sa preocupare. Ceea ce împiedică de fapt o dezbatere propriu-zisă a problemei este faptul că PSD nu abordează problema deficitului în mod frontal și nu propune o argumentație sistematică împotriva ”austerității”. În principiu orice buget ar trebui să se susțină pe o doctrină economică și pe o ideologie politică, altfel sucombă în fața primelor critici.

În ciuda faptului că situația din România (cu protestele masive legate de tema justiției) pare atât de deosebită și de desprinsă de ce se petrece în restul Europei, ea participă, în esență, la aceeași problematică. Peste tot se aude aceeași întrebare: ar trebui ca instituțiile europene să se consolideze și politicile financiare să fie coordonate cu mai multă strictețe sau, dimpotrivă, guvernele naționale să-și asume mai multă independență față de Bruxelles, inclusiv în ce privește nivelul deficitelor publice?

Întâmplarea a făcut ca exact astăzi, când președintele Iohannis a exprimat mari îndoieli asupra bugetului PSD, să aibă loc, în plenul Parlamentului European, dezbaterea asupra trei rapoarte privitoare la viitorul Uniunii Europene. Nu e locul să le facem o prezentare, dar în linii mari a fost promovată ideea unei consolidări a guvernanței economice, fie că ea s-ar face prin modificarea tratatelor (Guy Verhofstadt), fie în cadrul Tratatului de la Lisabona (Mercedes Bresso, Elmar Brok). Linia de demarcație cea mai pregnantă nu a fost între variantele de reformă propuse, ci, de fapt între nucleul eurofil și  ”rebelii” de dreapta sau de stânga, care revendică fie recupererea suveranităților naționale, fie denunțarea politicii de ”asuteritate” la nivelul întregii Uniuni. Critica politicilor de strictețe financiară a revenit astăzi mai cu seamă italienilor care au făcut opoziție față de Europa ”germană”, semnalând că numai o treime din italieni mai aderă în prezent la Uniunea Europeană.

Este adevărat că politica românească nu se lasă citită cu ușurință în acești termeni. Și totuși până la urmă e vorba de a urma sau nu liniile principale ale unei politici financiare conduse de la Bruxelles.

spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img