Manipularea meteo

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):

Scriam încă de acum doi ani că, în România, politica a pus gheara pînă și pe meteorologie, în numele unor interese meschine. Și nu doar politica. Pînă la un punct, a făcut-o și mass-media, mai exact televiziunile de știri, care au descoperit că orice informație – fie ea și arestarea unui supergreu politic- poate fi îngropată de titlul ”Breaking news-Schimbarea dramatică a vremii! Temperaturile se prăbușesc, vine viscolul” etc. Oamenii or fi interesați de știri și bîrfe, dar intemperiile îi afectează direct și personal deci au prioritate. Ieri, am asistat, din păcate, la o nouă tentativă de folosire a armei meteo în scop politic. Iar rezultatul a fost catastrofal.

Furtuna secolului, cum se anunțase în prima parte a zilei, s-a dovedit un fiasco total în București: oleacă de grindină și cîteva găleți de ploaie.
În schimb, orașul a fost dat complet peste cap, o situație unică, probabil, de la revoluție încoace. Șoferii au stat cu orele blocați în trafic, pietonii au așteptat zeci de minute autobuzele și tramvaiele, părinții panicați s-au bulucit să-și recupereze copiii de la școli și grădinițe, cetățenii speriați și-au adunat ghivecele de flori de la geamuri și obiectele de prin curți ca să nu le zboare uraganul și, în general, și-au anulat ori amînat o droaie de activități, baricadîndu-se în case.
A mai fost și misteriosul SMS panicard pe care l-au primit zeci de mii de bucureșteni și care sugera că lucrurile stau, în realitate, mult mai rău decît sunt prezentate de edili.

Pînă la urmă, nu a fost mai nimic.

De ce s-a ajuns aici?
Simplu: pentru că cineva, anume administrația orașului, a considerat că poate trage niște avantaje de imagine plasîndu-se într-o antiteză cît mai vădită cu administrația timișoreană, considerată de mulți responsabilă pentru efectele recentei furtuni.

Gabriela Firea a luat măsuri eminamente populiste, pe bucăți, pentru că avertismentele sale disperate au condus la scurtarea programului școlilor – bucuria elevilor – ori la scurtarea cu o oră a programului majorității instituțiilor de stat, pentru ca părinții să-și poată lua copiii de la școli.

De asemenea, a creat impresia puternică de edil căruia chiar îi pasă de binele cetățenilor, mergînd pînă la a le cere să stea în case, în a doua parte a zilei.

Și lumea, ce să vezi, chiar a luat în serios avertismentele.

Mulți vor fi observat, totuși, încă de pe la orele după-amiezii o ciudățenie de proporții epice: avertismentele și măsurile disperate ale edililor intrau în contradicție vehementă cu prognoza meteo de cod (doar) galben, ceea ce înseamnă doar nițel deranj, nimic periculos. Însăși primarul general spunea, la un moment dat, că ”nu sunt elemente pentru a se trece la cod portocaliu”.

Păi și atunci, de ce atîta agitație?

Răspunsul l-am dat mai sus: Firea & comp au mizat pe aprecierile din partea bucureștenilor la adresa grijii sale nețărmurite, iar dacă furtuna se dovedea un fîs, cu atît mai bine, lumea va respira ușurată și-și va spune că paza bună trece primejdia rea.

Din nefericire, cum se întîmplă mai mereu, planul a avut o hibă: panica stîrnită a paralizat complet orașul, pentru jumătate de zi.
Cine a avut ieri treburi urgente de rezolvat probabil încă mai urlă de nervi.

Încă o dată, experimentele politice au inclus componenta meteo.

A devenit, din nefericire, un obicei.

”Lichele politice patentate, jos labele de pe ANM” scria aseară, pe Facebook, nervos, Traian Băsescu.
Fostul președinte știe și el cum stau treburile; uită să spună că și în mandatele sale s-a întîmplat la fel.

Vă mai amintiți misteriosul episod din ianuarie-februarie 2012, cînd ministrul de Interne Traian Igaș a scăpat public informația că vor veni zăpezi și viscole devastatoare în următoarele săptămîni?
”Vom avea zăpezi ca în 1954” spunea el.
Au urmat zile-n șir de dezmințiri guvernamentale și din partea ANM, care ne asigurau că totul va fi în limite rezonabile și că știrile alarmiste sunt propagate de comercianți interesați ca românii să golească magazinele. Toate statele din jur și nu numai declarau rînd pe rînd cod roșu și stare de urgență, mai puțin România.

Finalmente, anunțul lui Igaș s-a împlinit cu vîrf și îndesat: au venit zăpezi și viscole, poate nu chiar ca în ’54, dar pe acolo. România s-a trezit paralizată și neputincioasă. După cum scriam la vremea respectivă, ”Trenurile rămîn în în cîmp zeci de ore, aproape 200 de localități sunt blocate, zeci de mii de români rămîn izolați, fără mîncare, fără drumuri de acces, fără apă, fără curent, fără posibilitatea de a încărca măcar telefoanele mobile. În cîteva zile, în România se înregistrează un sfert din totalul morților din întreaga Europă pe altarul gerului. Un sfert din județele țării sunt grav calamitate, iar în jumătate dintre acestea peisajul e de-a dreptul apocaliptic: zăpada trece de acoperișuri, aproape 200 de drumuri naționale abia mai pot fi identificate sub nămeți, iar la marginea unor localități morții sunt puși în sicrie și aliniați, frumos, pentru că nu există posibilitatea înmormîntării”.

S-a ajuns ca opoziția să ceară declararea stării de urgență, în parlament, fără succes.

De ce se derulaseră astfel evenimentele?
Simplu: pentru că în laboratoarele politicii se decisese – în numele anumitor interese – schimbarea guvernului Boc la începutul lunii februarie, iar admiterea oficială a pericolului meteo ar fi dus la amînarea manevrei cu cîteva săptămîni bune, prioritatea fiind administrarea țării în momentele dificile.
Politicul îngenunchease meteorologia, din nou.

S-a ajuns chiar ca un analist de prestigiu, Stelian Tănase, să-l numească în acea perioadă pe Traian Băsescu ”președintele-meteo” pentru că, spunea el, acesta își planifică acțiunile politice funcție de prognozele ANM: ”Prognoza a zis că azi începe ninsoarea, vine iarna grea peste România. Asta a aşteptat. A dedus că lumea nu se va mai strînge în piaţa Universităţii, iar el va avea o clipa de respiro cînd va putea să-şi plaseze mesajul. Scăpat de presiunea străzii, mută piesele de şah pe tablă. Nu asistăm la o coincidenţă, ci o potriveală îndelung studiată. Puterea lui nu mai depinde de factorul politic ci de imponderabilele vremii”.

Cu doi ani înainte, Comisia pentru Administrație a Camerei Deputaților demarase o anchetă parlamentară privind activitatea ANM după ce instituția dăduse toată iarna prognoze exact pe dos față de realitate. Și Comisia pentru Agricultură semnala ciudățenia situației; s-ar fi putut zgudui atunci nițel sistemul, pentru că la ANM e jale, în mod clar,  dar totul a rămas în coadă de pește.

În iunie 2006 avusesem parte de una și mai și: Biroul Permanent al Senatului aprobase înființarea unei comisii parlamentare de anchetă, solicitată de senatorul PD Dan Cîrlan, care a invocat “indicii” apărute în discuţiile cu specialişti de la Departamentul Antigrindină. “În contextul acestor discuţii au apărut o serie de indicii extrem de consistente, în opinia dînşilor, care duc la idea că fenomenele meteorologice din vara anului trecut, iulie-august, nu au fost doar fenomene naturale, ci, în opinia dînşilor, pot fi fenomene meteorologice generate de intervenţia unor tehnologii” declara Cîrlan presei. Solicitarea cu pricina a prins rapid la senatori, care chiar s-au arătat revoltaţi de vremea din ultiimi ani din România. Senatorul PRM Gheorghe Funar opina că inundaţiile din 2005 au fost cauzate de faptul că „marile puteri reciclează apa din Marea Neagră şi fac tot soiul de experimente care destabilizează clima blîndă a României”. În opinia lui Funar, vinovaţii sînt Statele Unite, Rusia şi Israel. Cît despre Vadim Tudor, acesta spunea că „România e victima unui atac meteorologic” și îl identifica pe principalul vinovat pentru inundaţiile din 2005 în preşedintele Traian Băsescu, cel care ar fi stîrnit Rusia cu diferite afirmaţii necuviincioase.
Îi dădea replica, indirect, doi ani mai tîrziu, însuși Ion Iliescu, prin afirmația, într-un interviu, că ”Arma meteo e o aiureală”.

În primăvara anului 2001 izbucnise alt scandal major: INMH, cum se numea pe atunci, prognozase o secetă cumplită, susținînd că deficitul de apă din sol e atît de mare încît ar fi nevoie de trei luni de ploaie non-stop pentru a fi eliminat. Din cauza acestor false alarme, mii de agricultori, dar și societăți agricole mari, au semănat porumbul înainte de 1 aprilie, mai devreme cu 20-30 de zile față de perioada optimă. în aceste condiții, sămînța aflată într-un sol rece a încolțit, cele cu putere de germinare mai mică nemairăsărind. Avertizările eronate au produs, astfel, pagube de zeci de miliarde agricultorilor, în ciuda faptului că, într-un final, anul 2001 s-a dovedit cel mai bogat în precipitații din ultimii cinci ani. Agricultorii au amenințat, atunci, cu procese grele și au cerut demiterea conducerii INMH, dar zvonurile care au circulat acreditau ideea că INMH acționase la ordin politic, pentru a favoriza importatorii de cereale, mari sponsori de partid.

În 2015, arătam, într-un articol, motivul real pentru care România nu prea are coduri roșii de caniculă, deși temperaturile extreme de vară nu ne-au ocolit defel în ultimele două decenii, iar restul țărilor din jur au, toate, asemenea coduri destul de des. Numai că, la noi, perioada de caniculă coincide cu lunile iulie-august, de concediu și de vacanțe exotice pentru aleșii nației; cum legea prevede că la cod roșu trebuie să se întrunească urgent tot felul de comisii și organisme centrale și locale care să supervizeze măsurile de rigoare, soluția salvării vacanțelor a fost stabilirea unui prag uriaș – cca.43 de grade – pentru respectivul cod, pe care nu îl are nicio altă țară europeană. Și cu asta, am rezolvat problema.
Așa s-a ajuns la situația stupefiantă din vara anului 2015, una de-a dreptul ucigătoare la propriu și la figurat, ca, pe harta meteo văzută zilnic de români la TV, toate țările din jurul nostru să aibă cod roșu, România menținîndu-se, eroic, în galben-portocaliu. Doar două județe din Vest au avut parte de un cod roșu, aproape smuls ANM.

În ultimii 2-3 ani, cum spuneam, asistăm la un alt fenomen, în special la televiziunile de știri: abaterea atenției ori chiar îngroparea unor subiecte importante prin previziuni meteo catastrofice de ultimă oră, breaking newsuri, news alerturi și altele, iar angajații ANM au devenit veritabile staruri de televiziune.

Se anunță permanent ploi, grindină, vijelii, tornade, viscole, ninsori, valuri de caniculă etc care nu mai apucă să vină și în realitate, mizîndu-se pe faptul că oamenii vor respira, mai degrabă, ușurați că a fost alarmă falsă.
E valabil, din păcate, și reversul medaliei: cel mai adesea, adevăratele nenorociri meteo vin neanunțate, iar specialiștii sar cu totul felul de explicații și scuze.
Drama este că, după evenimente ca cel de ieri – alarma falsă care a isterizat un oraș cu peste două milioane de oameni – efectul va fi pierderea încrederii în asemenea anunțuri.

Să nu încheiem mai înainte de a ne exprima încrederea în Poliție, SRI și STS, care ne vor informa cel tîrziu mîine – nu-i așa? – că au identificat autorul misteriosului mesaj care a panicat și mai mult bucureștenii și a cărui faptă se încadrează în Codul penal. Altfel, serviciile mioritice își vor acutiza sever deficitul de imagine în care se află în ultima perioadă.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2017 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?