„Nimeni nu-și propune să reglementeze conflictul dintre Rusia și Republica Moldova, conflict numit în mod incorect „conflictul transnistrean”. Nimeni nu-și propune să formuleze un statut special al Transnistriei sau, cu atât mai puțin, să obțină retragerea trupelor rusești staționate ilegal în Republica Moldova în viitorul apropiat”, a declarat Europei Libere analistul politic de la Jamestown Foundation Vladimir Socor.

INTERVIUL INTEGRAL

Europa Liberă: Într-un interviu pentru radio Europa Liberă, [reprezentantul special al preşedinţiei italiene a OSCE​] dl Frattini a spus că ar exista o diferență între forțele de menținere a păcii și între trupele ruse GOTR.

Vladimir Socor: „Da. Aceasta a spus avocatul intereselor rusești, dl Frattini, inclusiv în interviul la Europa Liberă, dar nu numai. Este, bineînțeles, o afirmație complet greșită. Eu nu cred că dl Frattini dorește să ne înșele cu bună știință. Eu cred că pe dânsul îl înșală propria sa memorie sau, probabil, propria sa pregătire elementară ca diplomat. Conform rezoluției OSCE de la summitul de la Istanbul din 1999, la care se referă în mod explicit dl Frattini, Rusia are obligația să-și retragă forțele din Republica Moldova. Mai mult decât atât, nu se formulează nici un fel de condiție pentru retragere. Este vorba despre o retragere necondiționată și completă! Deci, disocierea care se face între un anumit fel de trupe rusești și alt fel de trupe rusești, cele de pacificare, repet: este falsă. Anume documentul de la Istanbul la care se referă dl Frattini și alții nu face această distincție – e vorba despre retragerea forțelor. Punct. Și mai mult decât atât, nu se pun nici un fel de condiții. Disocierea falsă între trupe rusești de pacificare și trupe rusești care nu sunt de pacificare a apărut abia prin anul 2005-2006 în cadrul OSCE, introdusă mai ales de către diplomația germană în vremea ministeriatului dlui Steinmeier, un alt prieten al Rusiei. Atunci s-a acreditat la OSCE în mod neoficial ideea că forțele de pacificare rusești sunt scutite de obligația retragerii, pentru că ar juca, chipurile, un rol constructiv. OSCE este o organizație incapabilă de a-și aplica propriile sale decizii sau rezoluții din cauza vetoului intern al Rusiei. Pentru a camufla, pentru a ascunde această situație reală, se inventează tot felul de teorii care n-au nimic de-a face cu rezoluțiile, de exemplu, cu rezoluția din 1999 de la Istanbul. Rezoluție, de altfel, neobligatorie, cu valoare politică, dar nu juridică și pe care OSCE de mult a renunțat s-o mai aplice din cauza opoziției Rusiei. Deci, avem de-a face cu o abordare lipsită de onestitate, o abordare în primul rând menită să ascundă slăbiciunile interne ale OSCE-ului și neputința acestei în fața dreptului de veto oficial al Rusiei.”

Europa Liberă: Eu îl citez pe dl Frattini care a repetat că „OSCE este în continuare pregătită să sprijine procesul de retragere și distrugere a munițiilor rusești, oprită în 2004, dacă și când acesta va fi reluat”. Cum ar putea OSCE să sprijine, totuși, acest proces de evacuare a armatei ruse?

Vladimir Socor: „OSCE nu are niciun fel de mijloc politic sau de altă natură pentru a sprijini acest proces, dimpotrivă, OSCE a renunțat chiar la obligațiile sale elementare pe care și le-a îndeplinit un număr de ani de a monitoriza exercițiile militare – ilegale, de altfel, – ale trupelor rusești pe teritoriul Republicii Moldova, în Transnistria. Rusia execută din ce în ce mai multe exerciții militare. OSCE, acum zece ani și mai bine, le monitoriza, uneori se și plângea că aceste exerciții sunt ilegale sau sunt primejdioase. De ani de zile încoace, OSCE închide ochii.”

Europa Liberă: În altă ordine de idei, dl Frattini exclude faptul că reglementarea ar putea fi în dezavantajul Republicii Moldova, fie că procesul este rapid, fie că este unul gradual…

Vladimir Socor: „Să facem deosebirea clară între noțiunea de reglementare, pe de o parte, și negocierile care au loc în prezent, pe de altă parte. Negocierile care au loc în prezent nu sunt menite să ducă la reglementarea acestui conflict, nimeni nu pretinde așa ceva; se pretinde, în mod oficial, cu totul altceva – parcursul unor așa-numiți „pași mici” care, chipurile, să consolideze încrederea între cele două maluri ale Nistrului și care în decursul unui timp nedefinit, care va dura mai mulți ani, vor crea niște precondiții pentru ca abia atunci să se înceapă a trece la reglementare. Deci, negocierile de acum nu sunt pentru reglementare, sunt, chipurile, pentru crearea unor precondiții de încredere în vederea unei eventuale reglementări viitoare, dar negocierile care au loc acum, așa-zișii „pași mici”, în realitate sunt meniți să creeze primele elemente de suveranizare a Transnistriei, așa încât atunci când se va ajunge în cele din urmă, la un moment dat, la formularea unui statut special al Transnistriei elementele acestuia să existe deja în mod neoficial, fără să fi fost negociate politic, dar ca rezultat al așa-zișilor „pași mici” către suveranizarea Transnistriei creându-se fapte împlinite. Dl Frattini spune că nu va fi în detrimentul Republicii Moldova, deoarece negocierile se bazează pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Această logică amintește de logica rusească, în care cuvântul-cheie este „однако” (totuși). Da, noi o să respectăm suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, dar în același timp noi acceptăm Transnistria, care împiedică Moldova să-și exercite suveranitatea și integritatea teritorială, pe care noi spunem că o recunoaștem. „Однако”, da, recunoaștem, „однако” (totuși), susținem egalitatea în drepturi a Tiraspolului cu Chișinăul, ceea ce împiedică Republica Moldova să exercite suveranitatea pe care noi spunem că o recunoaștem. Dl Frattini spune – și asta este logia OSCE-ului de fapt – orice statut special trebuie să aibă consimțământul atât al Chișinăului, cât și al Tiraspolului, să fie de comun acord. Deci, Tiraspolului, care nu are statut internațional, nu are suveranitate, i se acordă dreptul de a nega suveranitatea Republicii Moldova prin negocieri către un statut pe bază de egalitate. Logica „однако” a Rusiei a fost împrumutată și adoptată de OSCE.”

Europa Liberă: Dle Socor, dar Dvs. vedeți doar partea goală a paharului sau întrevedețși partea plină a acestui pahar din moment ce părțile salută în special aceste cinci înțelegeri protocolare din opt care au fost semnate de către negociatorii-șefi din partea Chișinăul și Tiraspolului la finele anului trecut? Și întrebarea mea de la începutul discuției era: ce evoluții și ce surprize ar putea să apară până la finele lui 2018?

Vladimir Socor: „Eu văd deja o evoluție majoră în luna ianuarie-februarie și acum martie 2018. Această evoluție majoră este numirea în postul de reprezentant al OSCE pentru Transnistria a unui avocat deschis al intereselor rusești cum este dl Frattini. Dl Frattini prezidează în Italia un institut cu legături în Rusia numit Institutul de Studii Euroasiatice, care are un website. Eu îndemn pe ascultători și, în primul rând, Misiunea OSCE din Chișinău să se uite pe website-ul institutului prezidat de dl Frattini. Acest website repostează în mod sistematic material propagandistic al agenției rusești TASS, „Sputnik” și alte organe de propagandă rusești, arătându-l pe dl Putin și Kremlinul în toată gloria lor. Website-ul dlui Frattini este plin cu dl Putin acordând decorații unor oficialități rusești sau internaționale, unor generali ruși, plin cu imagini de teste ale armelor rusești. Un website care glorifică Rusia. Institutul acesta nu pare să aibă activități decât modeste pe cont propriu, pur și simplu, repostează propaganda rusească. Dl Frattini în mod deschis este contra sancțiunilor aplicate Rusiei din cauza intervenției sale din Ucraina. Mai mult decât atât, dl Frattini apelează la Rusia să elimine contrasancțiunile rusești împotriva unor anumiți membri ai Uniunii Europene care sunt prietenoși față de Rusia. Dl Frattini în decembrie 2017 tot pe website-ul său are un interviu în care se pronunță ferm și categoric pentru federalizarea Ucrainei, obiectivul rusesc. De asemenea, el tratează în acest interviu problema prezenței militare rusești pe teritoriul Ucrainei și problema federalizării așa-zice a Ucrainei ca un pachet, exact așa cum procedează OSCE și cum vrea și dl Frattini să procedeze în cazul Republicii Moldova. Este pentru prima dată când OSCE este reprezentată în Moldova nu de o personalitate care să spunem e slabă față de Rusia sau șovăitoare față de Rusia, sau nu cunoaște problema, ci, în persoana dlui Frattini, de un avocat deschis al intereselor rusești.”

Europa Liberă: Dl Socor, Dvs. admiteți că totuși acest OSCE pune preț pe o Rusie prietenoasă care ar sprijini, să zicem, o autonomie a regiunii transnistrene într-o Moldovă mai aproape de UE?

Vladimir Socor: „Nu, OSCE nu are o atitudine proprie, nu are o politică proprie. Ea trebuie să manevreze între Rusia și Occident, iar interesul predominant în OSCE este perpetuarea instituțională și birocratică. În OSCE s-a creat de mulți ani un sistem intern de complicități pasive cu Rusia. Spun complicități pasive, deoarece OSCE nu dorește să iasă la iveală în public faptul că această organizație, de fapt, conferință, depinde în mare măsură de Rusia, este paralizată în interior de Rusia. Birocrația OSCE-ului dorește să ascundă acest lucru în interesul propriei sale perpetuări, propriei sale finanțări, în interesul propriei sale activități, iar dacă e nevoie ca OSCE să facă presiuni asupra unui stat slab cum este Moldova, pentru a satisface interesele Rusiei, acest lucru are loc din când în când în mod ciclic, au loc cicluri la OSCE în care organizația face presiuni asupra Republicii Moldova. Am avut un asemenea ciclu în perioada 2002-2005 și acum avem un alt ciclu care a început în 2016 cu președinția germană a OSCE. Avem două președinții pro-ruse în OSCE, a dlui Steinmeier în 2016 și a Italiei, stat cu politici externe pronunțat pro-ruse în 2018. Acum, orice profesionist trebuie să se întrebe care este statutul legal și politic al dlui Frattini ca reprezentant special al OSCE pentru Transnistria? Guvernul și ministrul de Externe care l-au numit pe dl Frattini în acest post din partea Italiei este un Guvern care recent a căzut în alegeri și ministrul de Externe al Italiei, care l-a numit pe dl Frattini în acest post, a declarat că nu mai candidează. Deci, Guvernul Italian și ministrul de Externe sunt ceea ce se spune în limba engleză lame duck, o rață șchioapă. Dl Frattini nu mai reprezintă o autoritate constituită.”

Europa Liberă: Dl Frattini este așteptat la finele lunii să vină într-o vizită în Republica Moldova. Iată, ce reacții ar trebui să aibă autoritățile Republicii Moldova, ce atitudine să ia, ce comportament să aibă?

Vladimir Socor: „Guvernul Republicii Moldova ar trebui să fie față de dl Frattini politicos, să-l primească în mod diplomatic, dar să nu accepte niciuna din recomandările sale. Din păcate, Guvernul Republicii Moldova acum doi ani și anul trecut a acceptat noțiunea „pașilor mici”, noțiunea așa-zisei încrederi între cele două maluri pentru a pregăti în viitor o soluționare politică a conflictului și a acceptat, de asemenea, disocierea falsă între trupe rusești cu statut de pacificatori și trupe rusești fără statut de pacificatori. Toate aceste lucruri dl Plahotniuc personal le-a acceptat în interesul Domniei sale de a se reconcilia cu Rusia prin intermediul Tiraspolului. Deci, eu mă aștept că guvernarea Republicii Moldova va continua pe această cale greșită, opusă interesului național.”

Europa Liberă: Admiteți că ar putea să meargă dl Frattini și la Tiraspol?

Vladimir Socor: „Desigur, este datoria tuturor reprezentanților OSCE-ului. Ei pun semnul de egalitate între Chișinău și Tiraspol ca așa-zise părți în conflict.”

Europa Liberă: Iar dl Krasnoselski, liderul de la Tiraspol, aflat în vizită la Moscova și pentru presa rusă spune că dialogul politic între cele două părți – Chișinău și Tiraspol – este exclus și este imposibil. Ce mesaj transmite?

Vladimir Socor: „Într-adevăr, dialogul politic este deocamdată exclus, deoarece nimeni, în primul rând Rusia, nu are interesul să rezolve politic acest conflict. Are loc dialogul la nivelul așa-numitelor grupuri de experți, pentru a face așa-zișii „pași mici”, care la nivel tehnic, nu politic, duc spre suveranizarea treptată a Transnistriei. Pașii aceștia tehnici, la un moment dat, peste un an-doi vor avea consecințe la nivel politic și chiar juridic, prin suveranizarea Transnistriei. Acesta este interesul comun al Rusiei și al Tiraspolului. Rusia în niciun caz nici nu poate, nici nu dorește să preia responsabilitatea pentru a întreține Republica Moldova în cazul unei rezolvări a conflictului. Rusia nu dorește așa ceva, nu are mijloacele. Și între timp, dl Plahotniuc împreună cu Krasnoselski, ei doi au luat din mâinile dlui Dodon cartea reglementării transnistrene. Dl Dodon s-a prezentat în politica Republicii Moldova ținând în mână cartea sau, dacă vreți, drapelul reglementării transnistrene prin eforturile sale. În loc de aceasta, Tiraspolul preferă să negocieze direct cu puterea reală de la Chișinău, dl Plahotniuc, iar dl Dodon este foarte nemulțumit. Dl Dodon de câteva ori l-a pârât la Moscova pe dl Krasnoselski pentru faptul că acesta refuză să discute despre reglementarea conflictului cu Dodon, discutând în loc de Dodon cu puterea reală a dlui Plahotniuc. Dl Dodon este foarte supărat pe dl Krasnoselski din acest motiv, l-a pârât la Moscova, iar dl Krasnoselski se apără, spunând că puterea reală este la dl Plahotniuc, nemaivorbind de afacerile tenebroase, ilegale între gruparea Sheriff de la Tiraspol și interesele de afaceri de la Chișinău, inclusiv ale dlui Plahotniuc, care și ele merg pe filiera Shferif” – Plahotniuc, nu merg pe filiera Sheriff – Dodon.”

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2018 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?