spot_img
8.8 C
București
sâmbătă, aprilie 20, 2024
AcasăDezvaluiriProcurorul general a tras la Revoluție, la TVR: DOCUMENT DECLARAȚIA LUI TIBERIU...

Procurorul general a tras la Revoluție, la TVR: DOCUMENT DECLARAȚIA LUI TIBERIU NIȚU PRIN CARE RECUNOAȘTE

-

Domnul Nitu in dosarul Revolutiei are o declaratie in care recunoaste ca a tras la Televiziune. El era atunci militar. Are certificat de revolutionar acum, dar el trebuia cercetat la fel ca cei care au tras in decembrie 1989. dezvăluirea a fost făcută într-un interviu acordat în 5 aprilie 2013 de fostul procuror militar care a anchetat dosarele Revoluției, Dan Voinea.
Vinovati de crimele din decembrie si de cele de la mineriade gasim in ambele tabere. Pe cei pe care i-a spalat doamna Kovesi de raspundere penala ii regasim si la PDL si la PSD, mai spune Voinea. Fostul preşedinte Traian Băsescu a spus, luni, despre procurorul general al României, Tiberiu Niţu, că acesta ar fi suspectat că a împuşcat oameni la Revoluţia din 1989.
In luna noiembrie 2013, cand Tiberiu Nitu a fost ales de fostul ministru al Justitiei, Mona Pivniceru, pentru functia de procuror general in mass-media au aparut mai multe articole in care se reamintea faptul ca desi acesta a tras la Revolutie, are certificat de revolutionar, in baza caruia a obtinut un teren intravilan de 8.000 mp in Prahova. In plus, Tiberiu Nitu este cel care a clasat dosarele Revolutiei, scriau atunci jurnalistii de la Romania Libera.
Marius Mioc a publicat pe blogul sau Declaratia integrala data de Tiberiu Nitu in legatura cu faptele sale de la Revolutie, in care acesta arata ca: „In noaptea de 21/22 decembrie 1989 am tras cu arma din dotare, peste Calea Dorobanti, in casele situate pe aceasta strada”. ATENȚIE: Actualul procuror general recunoaște că a tras în noaptea de 21-22 decembrie înainte de fuga lui Ceaușescu.
DECLARAȚIA LUI TIBERIU NIȚU
nitutiberiu1
Declaraţie
Subsemnatul Niţu Tiberiu Mihail, fiul lui Emil şi Elionora Venera,, născut pe data de 31.07.1971 în Ploieşti, domiciliat în Ploieşti […], posesor al certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Remarcat prin fapte deosebite, seria FD nr. 04201 din 16.11.1996, în legătură cu contribuţia şi participarea mea la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, declar următoarele:

În data de 28.09.1989 am fost încorporat la UM 0596 Bucureşti, aparţinînd Ministerului de Interne. Sediul unităţii este şi în prezent în localitatea Roşu, în apropierea Mun[icipiului] Bucureşti.

- Advertisement -

În perioada 28.09.-01.12.1989 am efectuat perioada de isntrucţie la sediul unităţii militare, iar pe data de 02.12.1989 am fost trimis să efectuez serviciul militar la Compania I a unităţii, Gardă Televiziune.

Dat faptul că Compania I avea ca misiunea paza şi apărarea a trei obiective de o importanţă deosebită în Bucureşti, respectiv sediile Televiziunii Române, Casa Radio şi Palatul Telefoanelor.
Eu am fost repartizat la Corpul de Gardă al Televiziunii, unde avea sediul şi conducerea Companiei I.

- Advertisement -

Comandantul Companiei I era lt. DIŢIU MIHAI, adjunctul comandantului era lt. maj. GIUHAT FILIP. Alte cadre erau lt. Mălureanu Ion, sg. maj. Buligatu Nelu, sg. maj. Făinaru Alin, sg. maj. Făinaru Cătălin, sg. maj. Sîrbu Cristian, sg. maj. Fărcăşanu Florin etc.

După [neciteţ] 2 (două) zile de acomodare cu programul Gărzii, am început să execut serviciul de santinelă pe perimetrul obiectivului, iar ocazional efectuam şi serviciu la P.C.A.-urile de interior 4 şi 6 (situate la capetele holului emisiei) cînd unul din cadrele active lipseau din diferite motive.

Ţin minte că începînd cu 16.12.1989 s-a modificat Planul de Pază al Gărzii şi programul serviciilor, în sensul că efectuam serviciul de santinelă 6 ore program, 6 ore repaus, iar cadrele active erau consemnate la sediul companiei.
2

Din ziua de 21.12.1989, împreună cu alţi colegi din Corpul de Gardă, precum şi cu alţi colegi de la o unitate militară din Băneasa (tot a Ministerului de Interne) am fost trimişi să executăm pe timp de noapte paza şi apărarea Televiziunii din dispozitivul amplasat pe clădirea CORP STUDIOURI (lîngă Turnul Redacţional).
Practic, ziua efectuam serviciul de santinelă pe perimetrul Televiziunii în programul 6 cu 6, iar noaptea nu mai intram în Corpul de Gardă, stăteam pe acoperişul clădirii Corp Studiouri.

În noaptea de 21/22 decembrie 1989 am tras cu arma din dotare, peste Calea Dorobanţi, în casele situate pe această stradă. Arăt faptul că am primit ordin să tragem în acele clădiri întrucît acolo ar fi teroriştii. Personal, în momentele cînd nu se trăgea din partea noastră, am auzit zgomote de focuri de armă dinspre acele clădiri.. Noi, militarii de la unităţile M.I. eram sus pe clădirea “Corp Studiouri” iar jos, în curtea Televiziunii, erau militarii de la unităţile M.Ap.N.

Pe data de 22.12.1989, în jurul orei 11,30-12,00, eram în postul de santinelă nr. 5 (4 era la Poarta Dorobanţi, iar 6 era la Poarta Pangrati) şi aveam asupra noastră muniţie de război. Cu puţin timp înainte de a trece pe deasupra Televiziunii cele două elicoptere în care se afla fam. Ceauşescu, dl. lt. maj. Giuhat Filip a venit pe perimetru împreună cu alţi colegi (nu mai reţin exact cine erau) şi a strîns toată muniţia de război pe care o aveam asupra noastră şi a dus-o, cred, la Corpul de Gardă. Noi am rămas cu arma cu încărcătoare goale, fără muniţie.
Aşa cum arătam mai sus, în jurul orei 11,30-12,00 au trecut pe deasupra Televiziunii cele două elicoptere în care se afla fam. Ceauşescu.
5

După un timp foarte scurt, nu mai reţin, exact, am deschis porţile Televiziunii, astfel încît revoluţionarii care protestau la porţi au intrat în Televiziune.

În acele momente eram acolo în curte şi m-am îmbrăţişat cu civilii care ne mulţumeau că nu am tras în ei.

În noaptea de 22/23.12.1989 am fost tot pe acoperişul clădirii “Corp Studiouri” şi împreună şi cu civili, care nu ştiu de unde, dar unii aveau şi arme, am tras în clădirile situate pe Calea Dorobanţi, vis-a-vis de Televiziune.
Pe data de 24.12.1989, orele 16,00-16,30, împreună cu alţi camarazi, conduşi de lt. Mălureanu Ion am plecat în casele din jurul Televiziunii. Pe data de 24.12., 25.12. şi 26.12.’89 am stat într-o casă de pe str. Pangrati, iar în perioada 27.12.-30.12.’89 într-o casă situată pe str. col. Blarenberg (strada se face din str. Zambaccian şi se înfundă în gardul Televiziunii). Pe colţ era o casă unde avea reşedinţă ambasadorul unui stat arab la Bucureşti. Am executat serviciul de santinelă la acea casă în nişte condiţii extrem de grele. Astfel, efectuam serviciul de santinelă 4 ore, intram apoi în casă alte 4 ore, dar bocancii uzi (pt. că ninsese mult) rămîneau afară [cuvinte lipsă la xeroxare, marginea filei] uzi şi îngheţaţi şi efectuam servociul de santinelă încă 4 ore.

Pe data de 24.12.1989 dl. col. Oană, comandantul dispozitivului în toată Televiziunea, a dat ordin [cuvinte lipsă de la marginea filei, la xeroxare] Corpul de Gardă, precum şi militarii de la cealaltă unitate militară din Băneasa, să părăsim curtea Televiziunii şi să ocupăm casele situate împrejurul acesteia.

În dimineaţa zilei de 23.12.1989, tot în jurul orei 12,00, nu mai reţin exact ora, dar ţin minte că era soare şi cald afară, a trecut pe deasupra noastră un elicopter. Personal am văzut că în elicopterulc are avea trapa deschisă, se aflau două persoane îmbrăcate în combinezoane militare (cu frunze), cu căşti negre pe cap, care au tras înspre noi cu o mitralieră pe afet care era în elicopter. Gloanţele trase din elicopter au trecut la circa 5-7 metri de tălpile picioarelor noastre “muşcînd dion acoperişul clădirii. Arăt faptul că noi eram în poziţia culcat, cu capul spre Calea Dorobanţilor. Am tras şi noi înspre elicopter, nu ştiu dacă l-am atins, dar acesta s-a îndepărtat foarte repede. După cîtva timp elicopterul a revenit dar nu s-a mai apropiat de noi (prima dată fusese la circa 20 metri înălţime), ci doar a survolat peste Televiziune.
În noaptea de 23/24.12.1989 am primit ordin ca noi, militarii din Corpul de Gardă, să ocupăm holul care se află situat pe acoperişul clădirii “Corp Studiouri”, unde la acea vreme se aflau nişte laboratoare foto şi centrala telefonică a Televiziunii. Eram circa 12 militari şi un serg. maj. la un capăt al holului (Făinaru Alin) şi alţi circa 12 militari la celălalt capăt al holului cu alt sg. maj. (Făinaru Cătălin). Primisem ordin să aşteptăm în poziţia aceea venirea trupelor arabe de comandă, susţinătoare ale regimului ceauşist şi la sosirea acestora noi trebuia să intervenim, să ieşim din acel hol pe acoperişul clădirii şi să tragem asupra lor. Toată noaptea am stat în picioare, aşteptînd sosirea trupelor de comando, care de altfel, n-au mai venit.
Revin şi arăt faptul că, nu mai reţin exact, dar în noaptea de 21/22 sau 22/23.12.1989, unul din militarii de la acea U.M. din Băneasa care era amplasat tot pe clădirea “Corp Studiouri”, dar pe latura dinspre Turnul Redacţional, a fost împuşcat în piept şi a decedat. Nu ştiu cum se numea acel militar.
Această stare de lucruri se datora faptului că persoanele care locuiau în casă (doi bătrîni) nu ne dădeau voie să intrăm încălţaţi întrucît făceam murdar.
6

Din cîte ţin eu minte, aşa ni se spusese, comandantul dispozitivului nostru era maiorul OTOBÎCU.

Pe data de 30.12.1989 ne-am reîntors în Corpul de Gardă, iar noaptea de Anul Nou 1989/1990 am “petrecut-o” în P.S.A. nr. 4, lîngă poarta Dorobanţi a Televiziunii.

Am participat la paza şi apărarea Televiziunii şi în lunile care au urmat, la evenimentele din ianuarie 1990, 13-15 iunie 1990.
7

Practic, eu am plecat din Corpul de Gardă a Televiziunii pe data de 21.09.1990 cînd am trecut în rezervă.

Arăt faptul că în perioada 16.12.-24.12.1989 m-am aflat tot timpul în sediul Televiziunii şi nu am fost implicat în luptele de stradă şi în alte acţiuni de represiune a populaţiei. Dimpotrivă, aşa cum am arătat mai sus, am permis accesul liber al revoluţionarilor în Televiziune în data de 22.12.1989 şi nu a decedat nimeni cu această ocazie.

Atît declar, susţin şi semnez personal, cele relatate de mine corespund adevărului.

NIŢU TIBERIU MIHAI

MARIUS MIOC DESPRE TIBERIU NIȚU, ÎN DECEMBRIE 1989
Mioc scria pe blogul lui: în calitate de procuror militar, Tiberiu Niţu s-a ocupat şi de dosare ale revoluţiei. Nu cunosc însă trimiterea în judecată de către dînsul a cuiva vinovat de crimele revoluţiei, ci doar de un caz în care a hotărît scoaterea de sub urmărire penală. E vorba de cazul revoluţiei de la Tîrgu Mureş, unde în 21 decembrie 1989 s-au înregistrat 6 morţi şi 21 de răniţi. Citez dintr-un articol de Răzvan Savaliuc din “Ziua” din 11 septembrie 2009 (arhiva “Ziua” a dispărut de pe internet între timp): Militarii care au deschis focul au fost scoşi basma curată de procurori (…) cu scuza legitimei apărări, deşi s-a tras în oameni cu mîinile goale. Ticăloşia a ţinut pînă la 26.09.2007 cînd s-a redeschis urmărirea penală în dosarul 529/P/1999, de către procurorul militar Dan Voinea (…). După scoaterea lui Voinea din aceste dosare, cazul a fost declinat Secţiei de Urmărire penală din Parchetul Înaltei Curţi. (…) Prim-adjunctul procurorului general, Mihai Tiberiu Niţu a infirmat la 15.04.2008 ordonanţa lui Dan Voinea pentru că ar fi fost “lovită de nulitate absolută”, iar durata anchetei ar fi fost excesivă. Dincolo de motivele procedurale, surprinde însă motivaţia ruşinoasă născocită de prim-adjunctul Niţu, din care cităm: “din cuprinsul materialului probator administrat nu au rezultat probe în sensul că numitul Mascan Alexandru ar fi declanşat foc viu cu intenţia de a ucide ori răni persoane din rîndul demonstranţilor (…) tirul s-a executat spre verticală ori pe deasupra maselor de oameni, chiar şi cercetările la faţa locului au relevat urmele de proiectile, inclusiv cele de calibrul 14,5 mm pornite din mitraliera aflată pe TABC-ul comandat de numitul Mascan Alexandru pe partea superioară a construcţiilor din zonă. Din acest punct de vedere se constată că în urma unui consum substanţial de muniţie (512 cartuşe), în condiţiile tragerii pe un front cu o deschidere redusă şi într-o zonă în care se aflau numeroşi manifestanţi, au rezultat doar 27 de victime atinse de proiectile ori componente ale acestora provenite din ricoşeuri”. Procurorul Niţu a achiesat la “raţionamentul” procurorilor care au muşamalizat prima dată dosarul, potrivit căruia militarii s-ar fi aflat în legitimă apărare, “focul de avertisment şi apoi focul de imobilizare era impus atît pentru înlăturarea unui atac material direct, imediat şi injust, cît şi pentru înlăturarea unui real pericol ce îl reprezenta încercuirea maşinilor de luptă şi escaladarea acestora de către manifestanţi”.

Articolul precedent
Articolul următor
spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img