Regizorul Constantin Vaeni despre manifestanţii din Piaţa Victoriei: Masă amorfă de figuranţi, behăie Imnul Naţional şi flutură NERUŞINAT Tricolorul

Regizorul Constantin Vaeni aducă grave acuzaţii manifestanţilor din Piaţa Victoriei într-o postare pe faceboook.

O masă amorfă de figuranți.. care habar  n-au în ce film fac ei figurație, nici cine sunt: „scenaristul, regizorul și producătorul” filmului cu pricina, desi n-or fi ei chiar toți doar „figuranți de rând” – sunt și o întreagă șleahtă de samsari de figuranți, care-i aduna.. – „convocându-i la filmare” și mânându-i din spate, ca la „defilare”, prin fața camerelor televiziunilor.. ca turmele de oi la păscut, ori la tuns?!..- behăind „Imnul național” si fluturând – în mod nerușinat și.. aiurea.. – Tricolorul României, de ca și cum ei „ar fi” România?!, afirmă regizorul.

„Cum adică: Johannis își „pregătește” cel de-al doilea mandat?.. Care „mandat”.. – de la cine l-ar lua ?.. cine sa i-l dea ?!..- fiindcă e a nu știu câta oară auzim cum.. pe la tot felul de emisiuni tv.- d’astea în care se mestecă vidanje întregi de vorbe, se mestecă, mai nou, și idioțenia asta! – probabil că de dragul.. conversației!..  Ce fel de „mandat”?..- poate.. „de aducere” – deși asta, „de aducere”, ar fi trebuit să fie deja.. în curs!.. Da’ și chiar dacă asta ar fi în capul plăvanului.. și-al unora dintre puzderia de chelnerii și de lustragii care roiesc prin preajma lui,.. pai da – mai servitorilor! -.. la viitoarele alegeri prezidențiale,.. adică, hăt!.. peste doi ani,.. vă-nchipuiți că vor vota numai aștia cu „luminițele” în mâini, de prin p.ta Victoriei, sau de pe unde-or mai bate ei străzile.. pentru „un viitor luminos” al României?! Așa vă închipuiți voi, toți cei care „dezbateți” această.. < ipoteza > bezmetică?.. Pai și-atunci ce-ar trebui să înțeleagă lumea.. și „să accepte”?.. – că pentru „un al doilea mandat” al unuia.. Johannis,.. din Sibiu -pe dreapta,.. o întreagă țară trebuie să se lase împinsă în.. dezmaț stradal,.. în balamuc social și politic,.. și într-un tămbălău inept,.. întreținut de o masă amorfă de figuranți.. care habar  n-au în ce film fac ei figurație, nici cine sunt: „scenaristul, regizorul și producătorul” filmului cu pricina, desi n-or fi ei chiar toți doar „figuranți de rând” – sunt și o întreagă șleahtă de samsari de figuranți, care-i aduna.. – „convocându-i la filmare” și mânându-i din spate, ca la „defilare”, prin fața camerelor televiziunilor.. ca turmele de oi la păscut, ori la tuns?!..- behăind „Imnul național” si fluturând – în mod nerușinat și.. aiurea.. – Tricolorul României, de ca și cum ei „ar fi” România?!..- alături de.. culmea!.. steaguri d-ale .. UE,.. SUA , Canadei și dracu mai știe de-ale cui?..  Asta ce-o mai fi?!..  Oare cine-ar mai avea, de fapt, nevoie de „ober-figurantul”.. Johannis.. și de ce ?!.. pentru încă un „mandat”?!..  România?!..,  a scris Vaeni pe Facebook.

CONSTANTIN VAENI CONFORM WIKIPEDIA: 

Prima sa legătură cu filmul a avut loc în Dincolo de brazi (1958), regizat de Mircea Drăgan și Mihai Iacob, despre un grup de ostași români ce au împiedicat în toamna anului 1944, împreună cu locuitorii unui sat de munte, retragerea unei unități germane. Adolescentul Constantin Vaeni a apărut ca actor în acel film.[1]:p. 186 Ulterior, el a absolvit în anul 1969 cursurile de regie de film de la IATC.

Constantin Vaeni a debutat ca regizor secund al filmului Printre colinele verzi (aprilie 1971), regizat de prozatorul Nicolae Breban.[1]:p. 234 A lucrat apoi câțiva ani ca regizor de filme documentare, realizând scurtmetrajele Apoi s-a născut orașul (1972), ce prezenta ultimele clipe ale vechii Orșove, ce a fost mutată din calea apelor Dunării,[1]:p. 272 Suflet din sufletul neamului său (despre personalitatea lui Nicolae Bălcescu), Play-Cupa Davis (despre finala de Cupă Davis în care au jucat Ilie Năstase și Ion Țiriac), Începuturi (despre repartizarea unor proaspăt absolvenți de facultate pe plaiuri tulcene, bihorene, brăilene și vrâncene, pe fundalul muzical al unei balade cântate de Tudor Gheorghe) și Lungul drum al pâinii către casă, un film de montaj despre asanarea Insulei Mari a Brăilei și transformarea bălții în teren arabil).[1]:p. 273

El a trecut apoi în februarie 1975 la lungmetrajul de ficțiune, realizând filmul Zidul, ce prezenta „un adevărat ritual al claustrării, cu consecințe – psihice, moral-volitive, fizice” al unui tânăr (Gabriel Oseciuc) care a tipărit singur, izolat timp de câteva luni într-o încăpere zidită, ziarul clandestin România liberă.[1]:p. 257 Au urmat filmele Buzduganul cu trei peceți (1977), o versiune politizată a evenimentelor ce au condus în 1600 la unirea celor trei țări române, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Mihai Viteazul,[1]:p. 257 Vacanța tragică (1979), inspirat din romanul Nada Florilor de Mihail Sadoveanu, despre un conflict cu final tragic între luptătorii socialiști și forțele de poliție în timpul revoltei țărănești din 1888,[1]:p. 257 și Ancheta (1980), un film de actualitate.[1]:p. 258

Filmul Imposibila iubire (1984) a adaptat romanul Intrusul al lui Marin Preda, păstrând spiritul operei literare.[1]:p. 319 În filmografia regizorului au urmat Acasă (1985),[1]:p. 309despre un tânăr muncitor constructor (Șerban Ionescu) care este frământat de dorința întoarcerii în satul natal,[1]:p. 363 și Drumeț în calea lupilor (1988),[1]:p. 310 ce prezintă ultimele ore din viața istoricului patriot Nicolae Iorga (interpretat de Valentin Teodosiu).[1]:p. 396

A mai realizat periodic și alte filme documentare: Teatrul cel Mare (1979), ce i-a omagiat pe marii actori ai teatrului românesc,[1]:p. 296 Campionii (1981), un film de montaj despre marii sportivi români din ultimele trei decenii,[1]:p. 342 și După 20 de ani, Orșova (1989).[1]:p. 372 A apărut, de asemenea, ca actor în filmul Ultimele zile ale verii (1976) al lui Savel Stiopul.[1]:p. 286

După Revoluția din decembrie 1989, Constantin Vaeni a fost director al Studioului de Creație „Gamma” (1990-1993) și membru al Consiliului Național al Audiovizualului (1993).

A fost distins de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) cu premiul Opera Prima pentru filmul de scurt metraj Apoi s-a născut orașul (1972),[3]:p. 12 cu premiul pentru film documentar pentru filmul Aproape totul despre grâu (1979)[3]:p. 38 și cu premiul special al juriului pentru filmul Imposibila iubire (1984).[3]:p. 61

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2017 @ optimizare SEO realizata de VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?