China vine cu un proiect impresionant: îşi dezvoltă forţele navale şi conceptul de „apărare activă”. Planul Beijingului, denumit Cartă Albă, e anunţat în plină escaladare a tensiunilor din Oceanul Pacific dintre China şi Statele Unite.Noua Carta Albă a Chinei are o abordare „mai strategică şi mai vizionară”, aşa cum afirmă Ministerul Apărării de la Beijing, în condiţiile în care la nivel mondial au loc schimbări fără precedent din punct de vedere al securităţii. China vrea ca forţele sale navale să treacă de la o strategie de apărare a apelor teritoriale la una care să asigure şi protecţia în apele deschise. Subiectul a fost comentat la Digi 24 de ambasadorul desemnat al României în Germania Federală, Emil Hurezeanu.
„Deşi mediul extern este în general favorabil, China se confruntă în continuare cu ameninţări multiple şi complexe de securitate, precum şi cu obstacole şi provocări. Resursele şi dezvoltarea, precum şi ameninţările tradiţionale şi netradiţionale la adresa securităţii sunt interconectate. China are dificila sarcină de a apăra unitatea naţională, integritatea teritorială şi interesele de dezvoltare”, a declarat Yang Yujun, purtător de cuvânt al Ministerului Apărării din China.
Noua strategie militară vine pe fondul accentuării tensiunilor între China şi Statele Unite în Pacific, mai exact în Marea Chinei de Sud, unde Beijingul revendică aproape toate insulele. În acest context, Washingtonul a anunţat că va trimite nave de război în regiune. Asta în vreme ce chinezii au început să transforme insule în baze militare. Acţiunile Beijingului sunt privite cu suspiciune şi teamă şi de Australia şi Japonia.
COMENTARIUL LUI EMIL HUREZEANU, AMBASADORUL DESEMNAT AL ROMÂNIEI ÎN GERMANIA FEDERALĂ:
China este într-un proces de transformare a visului în realitate. Aceștia sunt termenii doctrinari ai lui Xi Jinping și ai noului sistem chinez. Visul chinez este transformarea Chinei într-o mare putere. Se vorbește chiar de vis. Din vis face parte și puterea militară. E vorba de o putere militară defensivă activă, așa e denumită în documentele oficiale ale Chinei. Deci, de o apărare activă. Unde? În perimetrul ei tradițional: Marea Chinei de Sud, Marea Chinei de Est. Numai că avem niște probleme.Acolo se suprapun interesele teritoriale a cinci puteri. Ce să facem? China nu e singură. E cea mai puternică dintre ele. Acolo sunt Filipinele, Vietnamul, Japonia etc. Multe dintre aceste țări – cu excepția Vietnamului, plus Coreea de Sud, dar Coreea de Sud e un capitol diferit, China are acum probleme în sud, nu în nord-est – Filipine, Japonia, Australia – nici Australia nu e prea departe – sunt aliați strategici ai Statelor Unite și orice conflict militar cu un terț, respectiv cu China, dacă ar fi vorba, atrage participarea obligatorie, aproape ca la NATO – de fapt, ca la NATO, e același tratat extins – a Statelor Unite.Statele Unite de mai mulți ani, odată cu primul an al mandatului Obama, și-au declarat interese strategice în zona respectivă. Nu împotriva Chinei, eventual alături de China, dar pentru păstrarea circulației internaționale. Știți că America are între interesele ei vitale, care sunt mai importante decât interesele majore, și asigurarea liberei circulații a mărfurilor, a oamenilor. Este motivul pentru care, bunăoară, Grecia și Turcia, în 1947, după al Doilea Război Mondial, abandonate în vâltoarea evenimentelor ultimului război și, la presiunea americană, de Marea Britanie, care și-a pierdut, și-a deșirat atunci imperiul, deși a câștigat un război alături de ceilalți, Grecia și Turcia rămăseseră oarecum în suspensie și atunci America le-a integrat în tabăra ei dintr-un motiv mai simplu decât credem și mai pragmatic: erau țările care asigurau traseul petrolului din Orientul Apropiat, prin Marea Mediterană, spre piețele de desfacere: spre America, spre Anglia, spre celelalte țări.Astea sunt interesele americane și în China. Se va ajunge la un conflict? Greu de crezut! Chinezii acum fac ceva neobișnuit, adică transformă niște atoluri, niște insule artificiale, în baze militare, în aeroporturi și americanii vizitează și ei poveștile astea cu propriile bombardiere. N-are rost să tranșăm acum între aceste două mari puteri, care au foarte multe în comun, dar care își exprimă interesul strategic pentru perimetrul strâns și foarte periculos, pentru că accidentele pot să declanșeze un întreg proces, o logică a confruntării care nu mai poate fi controlată.
