Garda de Coastă din Grecia a descoperit un transport cu armament și munitie, pe lângă obiecte de mobilier, în containere cu „ajutoare” destinate refugiatilor din Orientul Mijlociu. Cargoul care provenea din Libia a fost capturat în Iraklion – sudul Insulei Creta. Aproximativ 5.000 de puști si 500.000 de cartușe au fost descoperite în doar două din cele 14 containere ale vasului Haddad 1. Armamentul și muniția erau ascunse sub obiectele de mobilier din container. Haddad 1 este un vas de 65 de metri construit în 1976 și înregistrat în portul La Paz. Tocmai părăsise portul turcesc din Iskenderun aflat la doar 50 km de granița cu Siria.

Problema este legată de momentul apariției în presă a acestei informații. Europa a fost alarmată de această captură în urmă cu câteva zile, iar Russia Today – canal mediatic al Kremlinului – anunțase (în mod preemptiv?) pe data de 2 septembrie! Doar EuroNews preluase la acea dată vag știrea, distorsionată. Acest lucru ridică și un mare semn de întrebare în privința legăturii dintre transportul de armament – Assad și Kremlin.

Published on Sep 2, 2015 Five thousand shotguns and approximately 500,000 bullets were discovered by members of the Hellenic Coast Guard in two containers on a cargo ship off the port of Heraklion in Crete, Wednesday.

 

Chiar şi nerespectarea regulilor şi principiilor face parte, într-un fel, din disciplina războiului, în forma ei disimetrică (disproporţionată) sau asimetrică (disproporţionată dar acţională şi surprinzătoare).

Trăim într-o lume a întrebărilor de tot felul şi de toate felurile. A numeroaselor întrebări. Unele, cu răspunsuri simple, altele cu răspunsuri complicate, iar cele mai multe cu răspunsuri neterminate. Întrebările referitoare la războiul şi războaiele lumii fac parte din această categorie. Oricâte răspunsuri am avea, am căuta, am sugera sau am realiza, ele vor fi în continuare mult prea puţine pentru a înţelege acest fenomen complicat – războiul – ce devine din ce în ce mai sofisticat, mai ascuns, mai haotic. Nu cumva asocierea dintre conceptul de război şi conceptul de haos este un nonsens, adică o contradicţie în termeni?

Tinde oare războiul, care a fost dintotdeauna un model de organizare, planificare şi acţiune, să devină haotic? Este oare posibil ca războiul – cel mai complex şi mai periculos, dar şi cel mai controlat fenomen din societatea omenească – să scape principiilor sale riguroase, precum şi voinţei, conştiinţei, cunoaşterii, înţelegerii şi puterii omeneşti? Va ieşi el oare din rigoare, previzibilitate şi planificare strategică? Va ieşi războiul din principiile sale? Va deveni războiul un fel de tsunami social, o catastrofă, cu configurări şi delimitări imposibil de prevăzut, de gestionat şi de controlat? Mult mai mult ca ieri şi infinit mai mult ca alaltăieri, lumea, azi, devine din ce în ce mai complexă şi mai interdependentă.

Complexitatea rezultă din multitudinea activităţilor, a paradigmelor, a instituţiilor şi a relaţiilor, interdependenţa este determinată de implementarea reţelei. Teoria haosului, potrivit căreia evenimente neînsemnate se pot afla la originea unor mari schimbări, chiar la originea unor catastrofe sau a unor salturi incredibile şi inexplicabile a devenit de mare actualitate. Aceasta înseamnă că, în ceea ce priveşte ziua de mâine, nu mai putem fi foarte siguri de nimic. Nu este o perspectivă foarte optimistă. Este, însă, o realitate tulburătoare. Şi un paradox îngrijorător.

Lumea a atins acel stadiu de înlănţuire pe care cu greu îl mai poate înţelege şi controla pe deplin. Modelarea matematică a unei asemenea complexităţi are capacitatea să-i ofere un instrument ştiinţific care ar putea cumva s-o ajute să se înţeleagă cât de cât pe sine în conul de umbră sau de lumină al noilor paradigme, dar provocările viitoare par a fi atât de mari, încât şi certitudinile existenţiale de până acum, ca şi cele date de limbajele formalizate, pot fi puse la îndoială.

Ceea ce este însă foarte grav nu se rezumă la ceea ce rezultă pentru viitor din teoria sistemelor departe de echilibru, ci se dezvoltă prin implicaţiile acestei realităţi în planul securităţii.

Din păcate, insecuritatea sistemelor şi proceselor este direct proporţională cu complexitatea lor, chiar dacă şi măsurile de securitate intrinseci sistemului sau cele de metasistem sunt şi ele, la fel, direct proporţionale cu această complexitate. Aici se deschide o nouă bifurcaţie: forţarea modelării complexităţii sau întoarcerea la simplitate. Ambele sunt tentante şi abordate cu curaj şi încredere, dar este destul de complicat ca, în aceleaşi condiţii, aceeaşi entitate să urmeze două noi drumuri deodată, adică să se împartă în două, dar să rămână, totuşi, entitate, adică una singură.

Managementul războiului – care se pare că, în epoca noastră, a atins formele cele mai cutezătoare şi mai eficiente, aproape perfecte, ale relaţiei conducere-acţiune şi ale raportului planificare-execuţie – va deveni un management al haosului, adică un management haotic? În ce va consta, de fapt, războiul haotic? În ieşirea lui din limitele voinţelor care se confruntă? În imposibilitatea prevederii efectelor? În evoluţia spre haos a cauzelor, determinărilor şi desfăşurărilor? În haosul intereselor şi politicilor pe care le exprimă şi le pune totdeauna în operă? Adică în haosul societăţii omeneşti? Sau în şi prin toate acestea la un loc? În general, există o ruptură între universul cunoaşterii şi cel al războiului, chiar dacă războiul face parte din acţiunea umană, mai mult sau mai puţin eficientă (de regulă, ineficientă, dar totdeauna violentă), iar acţiunea umană, fără o cunoaştere temeinică a domeniului de intervenţie1 , nu înseamnă, de cele mai multe ori, decât hazard, aventură, iresponsabilitate. De multe ori, războiul, ca formă extrem de violentă a acţiunii umane – cea mai violentă dintre forme – are şi aceste atribute. Cu alte cuvinte, trebuie spus că războiul este, între multe altele, şi hazard, situaţie-limită, aventură, iresponsabilitate.

Consecinţele unei astfel de confruntări pot fi grupate în patru categorii:

  • rezultate din stingerea imediată a conflictului, sub presiunea marilor puteri, a organismelor internaţionale etc.;
  •  rezultate din transformarea conflictului într-un război de lungă durată (durată medie sau scurtă), cu consecinţe politice, economice, sociale şi militare grave şi, de cele mai multe ori, imprevizibile;
  •  rezultate din extinderea conflictului şi transformarea lui în război zonal;
  • rezultate din degradarea situaţiei şi extinderea necontrolată a războiului, cu angajarea diverselor părţi, inclusiv a marilor puteri.

 

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?