Noi am cerut să se predea CID- adică evidența informatizată, dar am fost refuzați. CID-ul, adică evidența informatizată, e o bază de date. Fișele de cartotecă, începând din 1984, au fost introduse într-un sistem informatic, electronic. Această bază de date a Securității care conținea absolut toate informațiile Securității despre o persoană se numea CID, adică era Centrul de informații și documentare. Începând din 1984, Securitatea făcea o evidență dublă, și pe hârtie, și electronică. Noi când am cerut CID-ul în acea scrisoare adresată SRI, ni s-a explicat că nu poate fi predat, deoarece în această bază de date SRI a continuat să introducă informație și după 1989. Cu alte cuvinte, nu se poate face o separare a informației. Practic, nu între persoane, ci între informația care s-a introdus înainte de 1989 și ulterior. Deci, SRI a continuat după ce s-a înființat în 1990 să folosească baza aceasta de date pentru acțiuni de urmărire, recrutare ș.a.md. Nu știu cât timp din 90 încolo, dar ideea este că nu o puteau separa ca să o predea CNSAS și să respecte legea. De aceea, cei de la SRI au găsit soluția asta: să predea cartoteca pe hârtie . E mult mai dificil să lucrezi cu ea, pentru că practic trebuie să iei la mână și să verifici fiecare dosar, dar e un pas înainte având în vedere că până acum nu aveam nimic de genul acesta”, a declarat Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.

Cu siguranță că vor fi informații noi despre o grămadă de persoane, asta este și ideea importanței predării, mai ales că vine și în contextul în care s-a modificat și legea, care permite acum reverificarea unei întregi categorii de persoane, inclusiv a celor care au adeverință de necolaborare cu Securitatea. În unele cazuri s-au dat acele adeverințe de necolaborare pentru că nu s-au găsit documente referitoare la cei verificați. Predarea pusă în comun cu modificarea legii de acum două luni de zile va avea un rezultat relevant în multe cazuri, a mai spus Hodor.

SIE nu (n.red- nu predă nimic) , Ministerul de Interne nu, Armata nu, deși toate dețin în continuare documente ale Securității. În demersul nostru început acum doi ani, când am făcut scrisoarea aceea și conferința de presă, am cerut predarea arhivelor Securității deținute de toate instituțiile. Singurul care au făcut ceva în sensul acesta a fost SRI, ceilalți nu au dat niciun fel de răspuns. SIE are arhivă multă, Ministerul de Interne la fel, nu vrea să predea arhiva Direcției Pașapoarte sau pe cea a fostei Miliții. Armata, de asemenea, are documente pe care le consideră captură de razboi pentru că le-a luat în timpul evenimentelor din decembrie 1989. La Armată sunt documente de la Direcția a V-a, USLA, Direcția a IV-a Contrainformații Militare. Nimeni nu știe exact ce au ei în arhivă și nu au avut nicio reacție la cererea de predare.

SRI va încheia predarea către CNSAS a dosarelor pe care le mai deține, inclusiv a celor de siguranță națională. Cercetătorul Mădălin Hodor spune că se vor afla informații noi și relevante despre multe persoane, inclusiv despre cele care au deja adeverință de necolaboare cu Securitatea.

Inițiativa predării a venit ca urmare a unei scrisori deschise adresate acum doi ani președintelui Iohannis și șefului SRI, Eduard Hellvig, de către Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, ucis de Securitare, Mădălin Hodor și Mihai Demetriade, cercetători la CNSAS, în care cereau predarea în integralitate a dosarelor deținute de SRI, SIE, Ministerul de Interne și Armată. Doar șeful SRI a promis la vremea respectivă, după o intervenție a președintelui Iohannis, să predea restul arhivei. În schimb, SIE, Internele și Armata nu au dat curs solicitării.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?