de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Scriam zilele trecute că scandalul adopției micuței Sorina Lucan este suspect de mult rostogolit și menținut în spațiul public, în condițiile în care drame mult mai mari se petrec foarte des și trec nebăgate în seamă. (Nu mai departe de azi, presa abia prezintă în treacăt cazul a trei copii dintr-un centru de plasament sechestrați și torturați de un bărbat care îi exploata la muncă). Și mai opinam că respectivul scandal e artificial întreținut pentru că pregătește terenul pentru un eveniment care ar putea avea legătură cu campania electorală.

Iată că ieri, un element interesant apare și pare să susțină respectiva ipoteză.
Mai exact, hodoronc-tronc, Europa Liberă repune pe tapet un scandal de acum 22 de ani, mai precis enigma nici pînă azi rezolvată a dispariției unui număr imens de dosare de adopții internaționale din fișetele justiției.

”Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale. Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență” relatează E.L.

„Din păcate, investigația penală nu a lămurit situația și nu s-a știut până la urmă ce s-a întâmplat cu acele dosare. A fost foarte neplăcut, din păcate”, a declarat pentru E.L. Valeriu Stoica, pe atunci ministru al Justiției.

”În martie 1997, Parchetul General începe urmărirea penală „in rem” în legătură cu dispariția dosarelor de la tribunal și, șase luni mai târziu, se propune prin referat „amânarea fără termen a urmăririi penale” și trimiterea dosarului la Poliția municipiului București „pentru a fi inclus în evidența cazurilor cu autori necunoscuți”” mai relatează E.L., adugînd că totul s-a terminat cu o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, pe 26 octombrie 1999. În motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul Alexandru Șerban a susținut că dispariția dosarelor și a condicilor de ședințe și de termene s-a produs pe fondul unei proaste gestionări a arhivelor tribunalului, lucru care nu poate fi imputat judecătorilor care lucrează acolo.

De aici, cîteva întrebări:
1) Oare ce nume grele – atunci sau acum – apăreau în dosarele dispărute misterios în anii 90? Mai ales între cele 173 de dosare acoperind adopții internaționale dintre 1990-93.
2) Oare dosarele dispărute au fost sustrase-pierdute-distruse, ori puse bine la fișet pentru cazuri de forță majoră?
3) Ne-am putea aștepta ca vreunul dintre respectivele dosare să reapară, la fel de misterios, în perioada care urmează? Și dacă da, cine ar putea deconta scandalul, în situația în care e greu de crezut că prea multe personaje implicate la începutul anilor 90 în adopții internaționale ar mai prezenta vreun interes în acest moment, după aproape trei decenii? 

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?