Eu am crezut sincer în acest om și am considerat că împărțim aceleași valori. Au fost zeci de întâlniri și discuții. M-am înșelat grav. Este un om care disimulează, minte și spune fiecărei persoane ce vrea să audă acea persoană. Singurul lui scop era interesul personal, să-și atingă obiectivele personale politice folosind cu bună-știință pârghiile instituționale din calitatea de director al SRI. Observați că trag o linie de demarcație foarte clară între instituția SRI și persoana lui George Maior, adeclarat fostul șef al ANI, Horia Georgescu, într-un interviu acordat Newsweek.

Reacția a venit după raportul Comisiei de control a activității SRI și acuzațiile aduse lui George Maior, fostul șef al SRI, în prezent ambasador în SUA.

FRAGMENT DIN INTERVIUL ACORDAT NEWSWEEK DE HORIA GEORGESCU

– Era o relație de subordonare sau una pe poziții de egalitate?

– Nu era o relație de subordonare. Cei care mă cunosc îmi știu poziția. Pe de altă parte, trebuie să ne raportam la realitate: eu eram șeful ANI iar el, directorul SRI. Vorbeam cu unul dintre cei mai puternici, dacă nu chiar cu cel mai puternic om din România, și aveam reprezentarea faptului că discuta din această poziție. Sunt sigur, însă, că se vor găsi tot felul de ipocriți care să spună că ei ar fi procedat altfel, dar asta e doar istorie contrafactuală.

– Înțeleg că vă întâlneați săptămânal.

– Da. Poate și mai des.

– Ce discutați la aceste întâlniri?

– De la subiecte diverse din plan politic, social și extern până la activitatea operativă a ANI.

– E adevărat că George Maior se interesa de stadiul unor dosare instrumentate de ANI, dar și cele trimise în instanță?

– Se interesa, în principal, de dosarele al căror titular de sesizare era domnia sa și nu numai.

– Îi dădeați aceste informații?

– Da. Atâta timp cât am considerat că acționez legal, nu aveam de ce să nu discut despre aceste dosare. Știți ce este mai grav? Faptul că, uneori, îi chema pe cei cărora le făcea sesizări (chiar prieteni ai domniei sale) și le spunea că “ăla de la ANI”, adica subsemnatul, “i-a făcut dosar” și că “o să îmi arate el mie”. Asta arată un caracter josnic și minicinos, ca să nu spun ilegal, de tip polițistul bun – polițistul rău. Astăzi pot să spun cu certitudine că Maior mi-a creat mulți oponenți urmărind să își creeze avantaje personale prin acest mod de operare divide et impera.

– Nu putea afla de la SRI? De ce vă întreba pe dumneavoastră?

– Ce să întrebe la SRI? Cum făcea dosare politice și iniția sesizări în interes personal? Dumneavoastră credeți că oamenii din SRI nu cunoșteau această practică și nu și-au pus întrebări? Eu sunt sigur că da și recunosc că trebuia ca și eu, la un moment dat, să trec printr-un filtru mult mai critic niște situații cu implicații majore. Nu m-am gândit atunci că singurul scop al lui Maior este să devină premier și pentru asta calcă în picioare pe orcine și orice îi stă în cale.

– Ce alte dosare îl interesau in afara de cele exemplificate în raport? Ați avut în lucru dosare cu privire la actualul ministru al justitiei Tudorel Toader?

– Dosare privitoare la Tudorel Toader au existat la ANI cât am condus instituția. Posibil, deși nu îmi aduc aminte cu exactitate să fi fost în lucru când mi-am dat demisia. Eu, personal, nu am văzut ca ANI să facă publică vreo soluție în vreun dosar.

– Ați avut cu Maior o discutie despre Tudorel Toader pe parcursul madatului dumneavoastra la ANI?

– Da. Am avut una sau mai multe întrevederi în care s-a pronunțat numele domnului ministru, la acea dată judecător al Curții Constituționale. Discuțiile respective mi-au creat impresia că Maior și Toader au o relație cordială, de amiciție și că Maior dorea să-l ajute pe Toader cu orice probleme ar fi avut. Cu titlu de amuzament, acum nu știu cui folosește asta, am descris mai sus cum își tratează Maior prietenii: îi “cunoaște vag și foarte vag” . Dar mai sunt, desigur, și excepții, în funcție de nevoi.

– Comisia SRI susține că discutați cu George Maior despre parlamentari, miniștri, persoane cu funcții de conducere și putere de decizie în stat cu privire la sesizările înaintate de SRI, pentru a influența parcursului politic și/sau viața publică. Despre cine este vorba?

– Cu titlu de exemplu, este vorba despre cazurile menționate în raport. Eu nu puteam influența nimic pentru că nu eram eu inițiatorul, nu eu alegeam momentul în care se făcea seisizarea și, nu în ultimul rând, nu eu eram directorul SRI, omul care avea toată informația agregată din România. Și nici nu voiam să fiu prim-ministru. Așa cum am spus mai sus, primeam instituțional o sesizare care trebuia să parcurgă o procedură. Să răspundă Maior de ce a ales anumite persoane și momente pentru a formula sesizări. În fața comisiei a mințit, implicit referitor la aceste lucruri și în ceea ce privește relația cu mine.

– Comisia SRI a ajuns la concluzia că v-ați întâlnit cu George Maior în sediile SRI, la restaurante sau la reședința dvs. privată. La unele întâlniri participau și persoane cu funcții politice sau din justiție. Ce persoane din Justiție erau de față?

– Aproape toate persoanele cu funcții de conducere din justiție, aplicarea legii și sistemul de securitate națională.

– Ce jurnaliști participau la astfel de întâlniri informale?

– Nu am văzut niciun jurnalist acolo unde am participat eu. Singura persoana din mediul privat pe care am văzut-o în sediile SRI, respectiv la acele evenimente de care faceți vorbire, era Mihaela Nicola.

– Ați fost la celebra tăiere a porcului?

– Nu. Cred că nu eram în țară în acel moment.

– Jucați tenis la vilele SRI? Unde anume? Cu cine?

– Nu am jucat tenis niciodata în vilele SRI, nici la T14 și în nici un alt loc al Serviciului.

– De ce ați mers la Bruxelles să garantați pentru numirea Laurei Codruța Kovesi în funcția de procuror- șef al DNA? Maior avea o relație similară cu Kovesi cum avea cu dvs.?

E greu să vă spun ce tip de relație aveau. Cred că una apropiată, dar nu am fost prezent în intimitate, ca să pot da detalii. Nu știu dacă a garanta e cuvântul cel mai potrivit. Beneficiam de o credibilitate înaltă și, pe fondul scandalului intern cu numirea politică a procurorilor, la rugămintea lui Maior, am avut o discuție cu oficialii din Bruxelles.

– A fost implicată Kovesi în astfel de activități de poliție politică?

– Nu pot să stabilesc eu asta.

– Ați asistat vreodată la vreo discuție în care să trageți o astfel de concluzie?

– Nu.

– Credeți că, așa cum se întâmpla în cazul ANI, Maior stabilea ținte pentru DNA, iar doamna Kovesi executa?

– Nu am nici o probă să susțin asta. Cineva stabilea ținte, asta e clar și reiese din dezbaterea publică. Concret, nu se știe cine și nici cum.

– Aveți resentimente față de doamna Kovesi pentru arestarea dvs din 2015?

– Nu! DNA a făcut o greșeală care sper că va fi corectată de instanța de judecată. Nu e numai opinia mea, e și opinia ÎCCJ într-un dosar identic, în care s-au pronunțat achitări. Toate probele sunt în favoarea mea. Din păcate, nu am avut un proces echitabil la fond, adică la Curtea de Apel București, și abuzul a fost pe măsură.

– De ce credeți că i-a mințit George Maior pe membrii Comisiei SRI când le-a spus că vă cunoștea vag?

– E în fibra lui să mintă instituții, prieteni, chiar și pe partenerii americani. Pentru că știe ce a făcut, știe că a distorsionat adevărul, a dat vina pe alții și a întreprins acțiuni reprobabile, nelegale în raport cu legea de funcționare a SRI. Poate din acest motiv s-a produs și eliminarea mea brutală în martie 2015, pentru a nu se afla cine a fost în spatele unor dosare importante. Sunt printre puținii care știau cum s-a procedat.

– George Maior le-a spus parlamentarilor din Comisia SRI că la întâlniri comentați împreună rubrica necrologică? Comisia consideră că „această informație are un caracter peiorativ, mincinos și ironic”. Ce credeți că a vrut să spună?

– Eu am perceput această declarație ca pe o amenințare, că sunt mort sau că urmeaza să fiu mort. Cuvântul “necrologic” este elocvent. Mi-a mai transmis mesaje de amenințare prin terți. Eu îi răspund că, dacă tipul ăsta de abordare este folosit până la 10 dimineața, am de ce să mă tem și să îmi pun întrebări. Dacă este după ora 10, nu mai știi cine vorbește: Johnnie sau Walker (Blue Label). Chiar dacă e la Washigton, unde nu-l vede nimeni din România, e penibil să te duci la unele întâlniri abia stând pe picioare.

– Credeți că George Maior v-a amenințat pentru că ați ajutat Comisia SRI să afle despre sesizare împotriva lui Klaus Iohannis? Dvs. le-ați dat parlamentarilor numărul sesizării.

– Eu nu am ajutat comisia SRI. Eu am fost invitat și solicitat ca să dau explicații. Fiind un fost înalt funcționar al statului, consider că trebuie să aduc argumente în fața unei comisii parlamentare. E o chestiune de datorie, demnitate și onoare. În replică, Maior a spus de câteva ori că nu are bani de avion să vină la comisia parlamentară pentru a fi audiat. Am răspuns întrebărilor bine documentate, de altfel. Ulterior, SRI a transmis unele date care au confirmat răspunsurile date în fața comisiei.

– În ceea ce-l privește pe Klaus Iohannis, informația referitoare la presupusa stare de incompatibilitate era cunoscută din 2010. SRI a sesizat ANI abia pe 20 februarie 2013, fix în ziua în care Iohannis s-a înscris în PNL. Ați discutat cu Maior despre Klaus Iohannis?

– Da! A fost un caz de interes special pentru domnul Maior.

– Ce v-a spus?

– Că s-a trimis o sesizare. Exact în aceeași zi în care Klaus Iohannis era propus vicepremier. Ulterior, m-a abordat și am discutat pe tot parcursul dosarului, inclusiv când acesta s-a aflat pe rolul instanței.

– V-a povestit de ce brusc acest interes? La ora aceea nu se știa că va candida la președinție din partea PNL?

– Nu mi-a spus care a fost declanșatorul sesizării. Cred că alte instituții pot da răspunsul la această întrebare.

– Ce fel de presiuni a exercitat George Maior asupra dvs. pentru a solicita ICCJ devansarea, înainte de momentul alegerilor prezidențiale, a termenului de judecată în cazul a 33 de dosare aflate pe rolul instanei, inclusiv a dosarului lui Iohannis?

– Au fost discuții și abordări punctuale. Permiteți-mi să dezvolt această situație cu altă ocazie.

– V-a cerut cordial sau imperativ? Au fost și amenințări?

– Au fost presiuni imperative care pot fi încadrate și altfel.

– De ce ați acceptat? Vă era teamă de Maior sau o făceați în virtutea relației personale?

– Indiferent de relația personală, eu discutam cu directorul SRI, nu cu un amic, mai ales pe chestiuni inter-instituționale. Cred că mi-a fost și teamă, într-adevăr, în anumite momente. Mai ales dacă îmi aduc aminte că, la un moment dat, chiar lângă șemineul din biroul său de director al SRI, Maior mi-a spus că “încalc legea” dacă nu dau curs cererilor lui. Când voia, Maior apăsa cu toată greutatea funcției sale pe pârghiile și oamenii de care avea nevoie.

– E adevărat că, imediat după alegeri, v-ați întâlnit față in față cu Klaus Iohannis si acesta v-a amenințat voalat? Era un eveniment public, cu mai multe persoane de față.

– Prefer să nu discut de acest subiect. O singură precizare doresc să fac raportat la convingerea pe care o am în prezent ca Presedintele ales la acea dată de puțin timp a fost profund dezinformat în ceea ce mă priveste.

– În 2012, SRI a asesizat ANI în legătură cu o presupusă situație de incompatibilitate în care Eduard Hellvig, pe atunci ministru al Dezvoltării Regionale și al Turismului, s-ar fi aflat în 2004. Sesizarea a venit după 8 ani. Nota informativă nu a mai fost găsită în format fizic la SRI, ci a fost reconstituită din sistemele informatice ale instituției. Ne puteți da amănunte?

– Am aflat și eu cu surprindere în cadrul celei de-a doua audieri din cadrul comisiei că unicul exemplar al acelei note informative a fost distrus și reconstituit din sistemul IT al SRI. Acest lucru a fost comunicat chiar de către instituție comisiei. Intuiesc că Maior a vrut să ascundă acest lucru în momentul în care a aflat că Eduard Hellvig va fi propus de presedinte pentru funcția de șef al SRI.

– De ce a fost Hellvig o țintă pentru Maior?

– Cred că Maior trebuie să răspundă la întrebarea asta. Părerea mea este că s-a urmărit compromiterea lui, deoarece era pe o funcție importantă și un jucător politic major din perspectiva funcției de secretar general al PNL și apropiat al lui Crin Antonescu. A fost o lovitură abilă, inițiată de Maior pentru a slăbi PNL în contextul tumultos al alianței USL și al referendumului de suspendare a lui Traian Basescu, fostul președinte al României din anul 2012. Aș vrea să se înțeleagă foarte clar că Hellvig nu a fost un caz singular pentru George Maior, a fost unul din multele cazuri “rezolvate” de fostul șef al SRI prin intermediul unor instituții, nu doar al ANI. Singurul interes pe care Maior îl avea era pur personal, de putere, și nu ezita ca, pentru acest scop, să se folosească de toată influența și de tot capitalul de forță instituțională pentru a demola pe oricine i se opunea. Pentru a-și atinge obiectivele, s-a folosit de instituții și de oameni, iar unul din acești oameni folosiți am fost eu. Nu am înțeles, însă, acest lucru decât atunci când a fost prea târziu pentru mine. Nu regret, însă, munca mea la ANI (în ciuda unor spețe, foarte puține la număr, pornite de la solicitări care ascundeau intenții nelegitime), am creat o instituție solidă și care a avut rezultate solide , confirmate de instanțele de judecată, câtă vreme am condus Agenția.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?