Peste 700.000 de imigranți au ajuns în UE în 2015, mare parte dintre ei fiind sirieni care fug din calea războiului și a extremiștilor din gruparea Statul Islamic. Până în 2017, sunt așteptați să ajungă în statele blocului comunitar încă de trei ori mai mulți. Care este rolul determinant al Turciei în criza refugiaților cu care se confruntă UE și cum folosește Ankara ”cartea” imigranților în negocierile cu UE? Sunt întrebări la care a răspuns, într-un interviu în exclusivitate la RFI, jurnalistul turc Celil Sagir (foto), de la publicația Today’s Zaman.

celil_sagir_1UE s-a confruntat, în 2015, cu un aflux de imigranți pe care niciun expert nu l-a putut anticipa: peste 710.000 de imigranţi au ajuns pe teritoriile statelor membre UE, în perioada ianuarie-septembrie 2015, aproape triplu faţă de numărul celor înregistraţi în 2014, potrivit unui raport publicat de Frontex, organizație a cărei misiune este protecția frontierelor externe ale UE. Totodată, conform estimărilor UE, până în 2017, aproximativ 3 milioane de imigranți vor fi sosit în statele blocului comunitar. Problema imigrației masive se anunță, așadar, a fi de actualitate pentru UE încă cel puțin un an.

Care sunt, însă, cauzele valului masiv de refugiați care au dat buzna în Europa începând cu 2015? Ca să aflăm răspunsul la această întrebare, este nevoie să ne îndreptăm atenția către Turcia. Către Turcia și administrația președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan.

Războiul din Siria – cei mai mulți dintre refugiații din UE vin din Siria – a început în 2011, tot de atunci mii de persoane fugind înspre vest din calea conflictului armat. UE a resimțit cu adevărat șocul valului de imigranți abia în primăvara lui 2015. De ce? În mare parte, pentru că până atunci a existat un zid în fața acestui val: Turcia.

Așadar, de ce a decis Ankara brusc să le lase cale liberă imigranților către UE? Este o întrebare al cărui răspuns îl oferă Celil Sagir, jurnalist turc la publicația Today’s Zaman, una dintre cele mai critice față de administrația președintelui Recep Tayyip Erdogan.

Reporter: Cum considerați că este implicată Turcia în situația generată de valul de imigranți ce vin către Europa?

Celil Sagir: Dacă urmăriți datele din ultimii ani, veți constata că migrația masivă a sirienilor spre Turcia a încept odată cu izbucnirea războiului.

R: În 2011.

C.S.: Da. Ca jurnalist, nu îmi amintesc o asemenea mișcare atât de intensă a refugiaților de pe coasta Mării Egee și  din regiunile învecinate cu Turcia, către Europa. Ceva s-a întâmplat, ceva ce a determinat refugiați ce locuiau în Turcia de 4 ani să plece către coasta Mării Egee și să traverseze marea  către Europa.

R: Credeți că li s-a permis acest lucru?

C.S.: Într-adevăr, așa pare. Dacă timp de 4 ani, nimeni nu face nimic și deodată ceva s-a întâmplat.

R: Cum explicați acest fapt?

C.S.: În opinia mea, atunci când te uiți la rezultatele acestui flux de refugiați, pot spune că guvernul turc a început să folosească acest val de refugiați ca pe o carte în relația cu Uniunea Europeană.

R: La ce vă referiți exact?

C.S.: Mă refer la faptul că, din 2004, UE a hotărât stabilirea unui summit cu Turcia.

R:  În prezent, Turcia este în mod oficial stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană…

C.S.: Încă din 2005, da, Turcia poartă negocieri cu UE. Se pare că guvernul turc a jucat foarte bine cartea refugiaților. Acest lucru se poate ușor deduce din twitt-urile consilierului președintelui, în care afirmă că, odată deschise aceste porți, milioane de sirieni vor trece spre Europa. Acest lucru înseamnă că ne folosim de acest flux ca de o carte împotriva Uniunii Europene.

R: Ce ar avea de câștigat Turcia?

C.S.: Pentru prima oară, Angela Merkel a vizitat Turcia chiar înainte alegerilor. A fost o vizită extrem de criticată. Mulți membri ai Parlamentului European au criticat această mișcare pentru că, dacă faci o vizită oficială într-un stat chiar înaintea alegerilor, înseamnă că îți arăți susținerea față de partidul aflat la guvernare și față de președintele în funcție și le conferi legitimitate. Iar apoi, raportul Comisiei Europene, publicat în mod normal în fiecare octombrie, a fost amânat de două ori, până după alegeri deoarece cuprindea numeroase critici la adresa Turciei, a statului de drept, dar și asupra altor subiecte.

R: Credeți, așadar, că administrația Erdogan ar putea spune Europei să înceteze cu criticile la adresa regimului și să ajute financiar Turcia în problema refugiaților pentru a nu deschide mai multe porți prin care să permită accesul imigranților în Europa?

C.S.: Aceasta este deducția mea din tot ceea ce s-a întâmplat, din acest întreg proces. Raportul Comisiei a fost publicat după alegeri, UE a acceptat să trimită Turciei 3 mld. de euro, iar criticile din partea UE referitoare la încălcarea drepturilor omului, la libertatea presei au încetat. Într-adevăr, raportul Comisiei critică Turcia, în cadrul Parlamentului European sunt voci critice, dar la nivelul liderilor pare că nu există nicio reacție. Este o abordare ipocrită din partea liderilor europeni față de Turcia și Erdogan. Este foarte interesant ce se întâmplă pentru că, la începutul războiului, aliații internaționali, inclusiv UE, au încercat să ajute Turcia în problema crizei refugiaților. La acel moment, Turcia a refuzat ajutorul extern spunând că poate face față situației.

R: De ce?

C.S.: Pentru că trebuiau să controleze taberele de refugiați, poate și ilegalități de acolo. Nu vor ca  organismele internaționale să vadă ce se petrece acolo. Aceasta este perspectiva mea.

R: Care este situația curentă a imigranților în Turcia?

C.S.: Sunt imigranți care încă locuiesc în taberele de refugiați, sunt mulți sirieni care traiesc în orașele turcești, mai ales în Istanbul. Acum araba este a treia limbă vorbită în cartierul în care locuiesc. Kurzii vorbesc limba curdă, iar sirienii araba.

R: Ce fac autoritățile pentru imigranți? Îi păstrează în continuare în Turcia sau le permit trecerea în număr mare spre Europa?

C.S.: În zilele de după semnarea acordului cu Uniunea Europeană peste 1.300 de refugiați au fost reținuți de forțele de securitate turcești la graniță. De ce nu au făcut acest lucru și înaintea semnării acordului? Acest lucru arată că poți controla granițele. Acum vor să demonstreze că au controlul, că nimeni nu fuge spre Europa. Dar este chestionabil pentru că în același timp forțele guvernamentale siriene și cele rusești câștigă teren în zonele apropiate de granița cu Turcia. Fapt ce înseamnă că va crește fluxul de refugiați către Turcia. Totodată, mai există un curent ce vine din spre Siria. În Siria, sunt mai mult de 2.000 de cetățeni turci care luptă în rândurile ISIL. Ce se va întâmpla dacă războiul se va opri acolo? Vor reveni în Turcia. Aceștia sunt ca niște mașini de ucis, nu sunt oameni normali. Este o capcană pentru Turcia. În afară de problema refugiților sirieni, Erdogan ar trebui să se gândească ce vom face când acești cetățeni turci se vor întoarce. Este o problemă foarte serioasă.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?