Un articol semnat de corespondentul Radio Svoboda Alexander Gostev în traducerea lui Ivan Pilkin

Instructori militari ruși, consilieri și mercenari din companii militare private au apărut și sunt deja activi în Africa Centrală și de Est. Specialiștii în tehonogiile politice din Rusia sunt implicați în pregătirea unor alegeri importante concomitent în mai multe state africane. Ceva timp în urmă, astfel de știri ar fi părut fantastice, însă astăzi aceasta este realitatea. Kremlinul încearcă rapid să restabilească influența pe care a avut-o URSS în mai multe regiuni ale planetei și chiar să obțină aliați noi. Potrivit mai multor surse, în fruntea „proiectului african” al Moscovei se află miliardarul din Sankt Petersburg Evgheni Prigojin, care ține de finanțarea „fabricii de trolling” din Olghino și de așa-numita Companie Militară Privată „Wagner”.

În luna martie a acestui an, Evgheni Prigojin, un prieten al președintelui rus, supranumit și „bucătarul lui Putin”, a fost inclus în lista de sancțiuni americane, sub acuzația de implicare în alegerile prezidențiale din SUA în 2016. În lista de sancțiuni a ajuns și a sa „Agenție de Cercetări în sfera Internetui”, cunoscută sub numele de „fabrica de trolling”. Dar în aprilie, publicația „Kommersant” scria că specialiștii în tehnologiile politice a lui Prigojin au început să lucreze în mai multe țări din Africa, inclusiv în Africa de Sud, în Kenya și în Madagascar, și nu numai, dar și acolo unde în anul următor sau în doi ani au fost preconizate alegerile prezidențiale sau parlamentare. Proiectul lui Prigojin din Africa, coordonat de specialistul în tehnologii politice Iaroslav Ignatovski, este conceput pentru doi ani, scopul fiind de a câștiga din exportul de tehnologii politice „testate” din Rusia. Se prea poate că oamenii lui Prigojin au luat în vizor și Nigeria, Libia, Zimbabwe și Ciad. Potrivit publicației „Kommersant”, în proiect participă doar bărbații care posedă limbile străine și nu-și afișează activitatea.

Dar, evident, oamenii lui Prigojin, pe continentul african, nu sunt acum doar niște lucrători de birou în haine civile, înarmați doar cu laptop-uri. „Radio Libertatea” a povestit deja despre modul în care Moscova, în mod oficial și neoficial, stabilește prezența sa militară în Republica Centrafricană, cu care, în decembrie 2017, în Soci, în timpul vizitei președintelui Republicii Centrafricane Faustin-Archange Touadéra, a fost încheiat un acord militar. Acesta prevede livrarea către guvernul oficial din Bangui a unui arsenal de rachete, mitraliere, automate și pistoale, precum și formarea a 1300 de soldați ai armatei Republicii Centrafricane.

La 22 martie, Ministerul rus de Externe a declarat: „Cu acordul Comitetului Consiliului de Securitate al ONU… la sfârșitul lunii ianuarie – începutul lunii februarie, la solicitarea armatei Republicii Centrafricane, a fost livrată o tranșă de arme de calibru mic și muniție. După înștiințarea Comitetului acolo, de asemenea, au fost detașați 5 soldați și 170 de instructori civili ruși pentru instruirea soldaților Republicii Centrafricane”. Cu toate acestea, așa cum scriu jurnaliștii din grupul independent de investigare „Conflict Intelligence Team” (CIT), care de mai multe luni îndeaproape urmăresc noul „proiect african” al Kremlinul, „în spatele unei formule atenuante despre „instructorii civili”, se ascunde, probabil, grupul de mercenari din Compania Militară Privată „Wagner” legată de Kremlin și de Evgheni Prigojin.

Luptăror din milițiile 3R la Koui, Republica Central-Africană
Luptăror din milițiile 3R la Koui, Republica Central-Africană

Un studiu amplu al CIT pe această temă nu este prima publicație din presă care se referă la apariția militarilor și mercenarilor ruși pe continentul african. Anterior despre aceasta au relatat-o sursele franceze RFI și Europe1, precum și ziarul „Le Monde”, serviciul rus al BBC și publicația Znak.com. În special, potrivit „Le Monde”, armatei ruse în Republica Centrafricană i-a fost oferit așa-numitul Palat Berengo în apropierea capitalei Bangui – astăzi o reședința abandonată pe o suprafață de 40 de hectare, care aparținea celebrului președinte-împărat al Republicii Centrafricane Jean-Bédel Bokassa, care a domnit între 1966-1979, și unde se află mormântul lui. Autorul textului din „Le Monde”, care locuiește în Republica Centrafricană, își împărtășește impresiile:

„Bărbați albi care nu vorbesc franceză, având o ținută militară, dar fără uniforme care se cere conform statului, se plimbă liber prin Bangui. Prima lor apariție oficială a fost pe stadionul de fotbal, la celebrarea celei de-a doua aniversare a domniei președintelui Touadéra. Acești oameni repede i-au detronat pe soldații ruandezi din cadrul misiunii ONU în Republica Centrafricană MINUSCA, care anterior făceau parte din paza președintelui. În timp ce ruandezii stau acum la posturile lor în parcare și în fața ușilor închise, oamenii de la Moscova îi asigură președintelui protecția personală, având accesul nelimitat la programul său și la anturajul său interior”.

Republica Centrafricană, una dintre cele mai sărace țări din Africa și din lume, o fostă colonie franceză, chiar și după obținerea independenței în 1960, mereu rămânea o zonă tradițională a intereselor Franței, un stat care rămâne o preocupare a politicii franceze, chiar dacă împăratul-canibal Bokassa a încercat la un moment dat să se declare „un aliat al ideilor socialiste”. Anume în Republica Centrafricană, de zeci de ani, Franța deținea unul dintre cele mai mari contingente militare din străinătate (prin intermediul cărora a fost răsturnat Bokassa). Cu toate acestea, de la începutul secolului XXI, situația sa schimbat radical.

În jurul anilor 2003-2004, în Republica Centrafricană a început un conflict etnic și religios între creștini și musulmani, care a condus la mai multe răsturnări de stat, vărsări de sânge în masă, atrocități și la pierderea de cărte guvernul central din Bangui a controlului asupra majorității teritoriului statului. De fapt, țara este împărțită între diferite bande armate, principala dintre ele fiind grupul creștin „Antibalaka” și alianța islamistă „Seleka”.

Jurnaliștii din echipa Conflict Intelligence Team (CIT), referindu-se la ziarul francez „Libération”, scriu că militanții tuturor grupurilor sunt antrenați în curățirile etnice, în racket și jafurile pe traseu, distrugând astfel industria minieră degradată, dar foarte bogată în diamante, aur, uraniu și alte minerale ale țării. În ultimii ani, în Republica Centrafricană au fost prezente forțe de menținere a păcii ale Organizației Națiunilor Unite și ale câtorva state africane, iar începând cu 2013, și cea de-a șaptea misiune militară franceză. Cu toate acestea, în 2016, militarii francezi care în mod repetat au fost acuzați de diverse crime, în special de violuri în masă, au fost retrași din Republica Centrafricană, după care nimeni nu a rămas să lupte împotriva numeroșilor insurgenți înarmați. Până la apariția rușilor aici, atât în uniforma lor oficială, cât și fără ea.

Samir@obretix

Wagner PMC camp made up of two rows of tents at the ruined palace of Jean-Bédel Bokassa in CAR http://wikimapia.org/#lat=4.044616&lon=18.122860&z=17&m=b  (satellite image 4 Apr 2018) https://twitter.com/CITeam_en/status/988328279307374592 

CIT (en)@CITeam_en

From Ukraine to Syria and now to Africa? Russian mercenaries turn up in an African country https://citeam.org/ru-mercenaries-in-africa/ 

View image on Twitter

Autorii textului din grupul CIT, făcând referință la mass-media din Republica Centrafricană, cele din Franța și la alte surse, arată că „instructorii” ruși sunt situați în apropierea minelor de aur, diamante și uraniu. Evident, asistența Rusiei oferită Republicii Centrafricane nu este deloc dezinteresată. Aici, ca și în Siria, Kremlinul are interese economice, dezvoltând simultan o strategie pentru o prezență geopolitică în Africa.

Despre scopurile multiple pe care Moscova ipotetic le-ar avea în Republica Centrafricană și în alte state africane povestește într-un interviu acordat pentru „Radio Liberty”, analistul echipei Conflict Intelligence Team, Kiril Mihailov care a lucrat la cea mai recentă cercetare:

– Când vorbim despre extinderea actuală a prezenței militare ruse în Africa, trebuie să luăm în considerare faptul că vorbim nu numai despre Republica Centrafricană, dar, de asemenea, despre Sudan și Libia, în care Rusia l-a sprijinit și îl sprijină pe mareșalul Khalifa Belqasim Haftar care acționează împotriva guvernului lui Fayez al-Sarraj recunoscut de comunitatea internațională. Toate aceste acțiuni pot fi cauzate de mai multe motive. Primul dintre ele este cel geopolitic: afirmarea puterii sale politice și militare în nord-estul Africii. Oportunitatea de a realiza acest obiectiv Rusia a obținut-o, desigur, după ce bază aeriană Hmeymim și baza navală în portul Tartus din Siria, de facto, au trecut în proprietatea rusă. Există, bineînțeles, și motive economice, deoarece în Africa există o mulțime de țări bogate în resurse minerale, aceași Republică Centrafricană care posedă depozite de uraniu, aur și așa mai departe. Ne-au parvenit informații, pe care le verificăm acum, că Evgheni Prigojin a încheiat deja un contract de exploatare a aurului în Sudan. Împreună cu considerentele geopolitice, aici sunt importante și interesele oligarhilor ruși apropiați de Kremlin, în primul rând cele ale lui Evgheni Prigojin.

– Cu alte cuvinte, „oamenii lui Prigojin” au început să lucreze activ în mai multe locuri ale Africii: într-adevăr, în Africa de Sud, în Kenya și în Madagascar. De fapt, acolo nu putem vorbi despre o activitate militară, ci despre o activitate politică, nu despre mercenari, ci despre specialiști în tehnologii politice și în trollingul pe Internet. Ce știi despre aceasta?

– Da, bineînțeles, și aici trebuie să înțelegem că războiul se duce acum nu numai pe câmpurile de luptă, ci și pe Internet. Prin urmare, astfel de oameni pot fi numiți mercenari într-un război informațional nou. Dacă acolo există astfel de trolluri de Internet, ele vor acționa în interesul anumitor forțe politice, fie în interesul guvernelor centrale ale anumitor state, fie în interesul adversarilor lor. Dar totul va depinde de modul în care interesele lor se vor fi combina cu interesele Kremlinului și de cel care plătește cel mai mult.

Tulburări în Republica Central-Africană, jefuitori în capitala Bangui
Tulburări în Republica Central-Africană, jefuitori în capitala Bangui

– În general, cum se explică un astfel de val de interes brusc anume în direcția țărilor din Africa Neagră? La moment, această regiune nu este cea mai importantă pentru principalele puteri mondiale. Sau este mai degrabă o afacere, nu o politică? Doar beneficii în diferite cazuri – de diferite tipuri? Și aceeași Republică Cenrtafricană, în opinia Kremlinului, este un pământ bogat, dar „fără stăpân”? Moscova știe că Republica Centrafricană s-a transformat, așa cum se spune în politica internațională, într-un „failed state”. De ce atunci să nu apuci ceea ce stă rău?

– Acesta poate fi unul dintre motive, dar nu aș afirma că de această regiune nimănui nu-i pasă. Până de curând, în aceeași Republică Centrafricană a funcționat o misiune militară franceză consituită din infanteria marină și din parașutiști, care au încercat să mențină acolo ordinea. Sudanul este puternic influențat de companiile chineze. Adică, există tot felul de pretenții „neocoloniale” față de această regiune. Se pare că Rusia este gata să se alăture unui astfel de joc, pur și simplu, pentru că are oportunitatea să facă acest lucru. Desigur, putem trasa paralele istorice: în secolul al XIX-lea a avut loc o „luptă pentru Africa”, atunci când o stăpâneau colonizatorii europeni, iar acum același lucru se întâmplă altfel și cu alți jucători, inclusiv cu China. În principiu, însă, ambele procese par a fi similare.

– În cazul Africii de Sud și Kenya există părerea că Evgheni Prigojin și oamenii săi doresc doar să câștige bani în plus din exportul tehnologiilor lor de afaceri testate. Dar este puțin probabil ca Prigojin să poată face ceva de genul acesta oriunde în străinătate fără vreo sancționare de sus. Cu alte cuvinte, afacerile pot fi separate, în cele din urmă, de politica mondială înaltă?

– Omul de afaceri Prigojin este unic în felul său prin faptul că deja de câteva ori a fost foarte util Kremlinului. Când trebuia să introducă în Donbas și în Siria o forță militară eficientă, care, totodată, nu ar fi formată din soldații armatei ruse, pentru care Kremlinul ar fi trebuit să raporteze în fața întregii lumi și care s-a dovedit a fi mai eficace decât orice formațiuni locale, iată aici Prigojin a ajutat foarte mult Kremlinul cu a sa Companie Militară Privată „Wagner”. Când a fost necesar, într-un fel sau altul, de exercitat o influență mai întâi asupra politicii interne ruse, apoi asupra celei ucrainenene, iar apoi și asupra politicii americane pentru a crea anumite condiții care ar corespunde intereselor Kremlinului, imediat a venit Prigojin cu a sa „fabrică de trolling”.

Evgheni Prigojin
Evgheni Prigojin

Citiți-i pe kremlinologii occidentali, pe Mark Galeotti: el spune că, în general, întregul sistem rus de putere funcționează astfel încât diferite forțe încearcă să facă ceva pentru ele însele, pentru ca ulterior să primească aprobarea de sus pentru acest lucru. „Acțiunea”, de exemplu, privind hacking-ul serverelor Partidului Democrat din Statele Unite a fost un proiect de același nivel. Și cel mai probabil, de sus a fost dat un fel de accept pentru acast lucru. Dar întrebarea este cât de departe toate acestea sunt coordonate de sus și ce parte din responsabilitatea pentru luarea deciziilor aparține lui Prigogine însuși, Statului Major General al Rusiei sau altcuiva.

În acest caz, amintiți-vă din nou povestea din februarie 2018, când mai mult de 100 de mercenari ruși au fost uciși în estul Siriei, ceea ce a fost legat, probabil, de anumite decizii personale dure la nivel local sau la nivelul Wagner-Prigojin și așa mai departe. Ministerul Apărării din Rusia a fost foarte nemulțumit de aceasta, dacă e să ne uităm la retorica lui în acele zile. Pe de o parte, în astfel de proiecte avem de-a face cu o aparentă renaștere a măreției Rusiei, care vine în acele zone geopolitice unde altădată a acționat Uniunea Sovietică. Iar pe de altă parte, vedem, cât de puternic, probabil, cea mai mare parte a politicii externe a Rusiei este determinată de anumiți agenți ai structurilor de putere și de anumiți oligarhi aproapiați Kremlinului. Galeotti numea Rusia „un stat hibrid”, și nu doar pentru că ea duce războaie hibride, ci pentru că într-un astfel de stat centrele deciziilor politice se deplasezaă într-un mod foarte ciudat. Anume aceasta, probabil, și vedem în Africa.

Soldați ai unuia dintre grupările armate din Republica Central-Africană
Soldați ai unuia dintre grupările armate din Republica Central-Africană

– Să ne întoarcem în mod special la Republica Centrafricană și să ne amintim ce ați reușit să stabiliți cu certitudine și ce rămâne, totuși, sub semnul întrebării? În primul rând, câți militari și consilieri civili ruși se află oficiali în Republica Centrafricană și câți sunt cei „neînregistrați”?

– Ar fi dificil să calculăm numărul celor neînregistrați. În ceea ce privește armele furnizate, există, pe de o parte, datele ONU, în care se spune despre o mie de pistoale, câteva mii de automate Kalashnikov, deci, tot ce ar fi suficient pentru a echipa mai multe batalioane ale armatei locale. Se anunță că acolo sunt prezenți cinci militari și 170 așa-ziși „instructori civili”. Pe de altă parte, după cum ne informează diferiți experți, acești „instructori civili” ajung acolo într-un mod nu atât de legal, fără pașapoarte emise în mod corespunzător, și sunt antrenați acolo în anumite lucruri ciudate, pe lângă susținerea guvernului legitim al Republicii Centrafricane. Ei se ocupă inclusiv de încheierea unor acorduri cu grupurile locale care controlează minele de resurse minerale. Însă toate detaliile, iarăși, încă mai trebuie precizate.

Livrarea armelor în Republica Centrafricană continuă și a fost o întreagă istorie cu nava „Ural” care a fost reținută în Tunisia. Pe această navă au fost depistate o mulțime de mărfuri militare care nu erau indicate cu precizie în permisiunea ONU pentru aceste livrări. Acolo erau camioane „Ural”, diverse echipamente pentru comunicarea prin satelit și, așa cum scrie mass-media tunisiană, tot ce este suficient pentru a organiza o tabără militară independentă rusească în centrul Africii.

Yörük Işık

@YorukIsik

Samsun based Kalyoncu’s Panama flag Ro-Ro Ural transited Bosphorus en route from to

De asemenea, încă nu știm dacă compania „Wagner” a suferit deja anumite pierderi în Republica Centrafricană. Acest lucru nu-l putem exclude! În special, în capitală, la mijlocul lunii aprilie, au avut loc ciocniri armate și, potrivit unor rapoarte neconfirmate, acolo au fost uciși câțiva cetățeni rușii. Desigur, aceste date pot fi verificate sută la sută, probabil, doar în luna mai, dacă nu mai târziu. Fiindcă chiar și din Siria, care este logistic mai aproape, trupurile mercenarilor ruși se întorc în Rusia timp de câteva săptămâni sau luni, iar cei apropiați foarte mult timp nu știu ce li s-a întâmplat. Cu siguranță, nu exclud posibilitatea că în viitorul apropiat vom afla că unul dintre cetățenii ruși deja a murit în luptele din Republica Centrafricană, și din nou, din partea Ministerului de Externe al Rusiei, ni se va spune că ei „se aflau acolo din proprie inițiativă și își vedeau acolo de treburile lor”.

– Prin ce este periculoasă acumularea pozițiilor militare și politice ale Rusiei în această regiune a Africii pentru Republica Centrafricană, pentru vecinii săi și, mai ales, pentru Rusia? Este puțin probabil ca foarte mult timp aceasta va rămână fără atenție atât din partea Franței, cât și din partea altor țări occidentale. Este posibil un răspuns…

– Răspunsul la această întrebare este, de fapt, ce va face Rusia acolo? Dacă este vorba despre exploatarea resurselor naturale locale, chiar și pe o cale nu prea legală, și nimic mai mult, atunci cred că toate țările prezente în regiune, Franța, China și altele vor fi gata să închidă ochii. Până la urmă, ei înșiși nu au suficientă putere pentru a menține pace în toate aceste țări. Franța are contingente militare în Mali, în Djibouti, în Ciad, însă armata franceză este destul de împrăștiată pe întreg continent. Însă dacă vor exista tentative de destabilizare a situației politice, dacă participarea mercenarilor ruși la conflicte armate va deveni vizibilă, așa cum se întâmplă în Ucraina și în Siria, atunci este posibil un răspuns destul de grav.

Revoltă la Bangui
Revoltă la Bangui

Cunoscutul politolog, Alexander Clarkson, profesor de studii europene la Royal College din Londra, a spus bine că atunci când în Africa își crește prezența economică, de exemplu, China, toate celelalte puteri principale din lume sunt sigure de faptul că Beijingul nu se va ocupa acolo de destabilizarea situației. Dar, în cazul Rusiei, după toate evenimentele din ultimii ani, nu există o asemenea certitudine în rândul jucătorilor străini. Prin urmare, da, este posibilă intrarea într-un conflict direct! Dar trebuie să ținem cont de faptul că nimeni în Africa nu are un sprijin aerian atât de puternic pe care Statele Unite îl aveau în Siria. De aceea, este puțin probabil să vedem o repetare a incidentului din februarie cu bătălia în apropierea orașului sirian Deir ez-Zor. Dar este foarte posibil ca unele grupuri să atace mercenarii ruși, să zicem, la instigarea sau la sfatul francezilor sau al altor servicii de informații. Este foarte dificil de prezis, dar memoria Războiului Rece este vie, și mulți, probabil, în lume doresc să joace din nou vechile jocuri, – consideră Kiril Mihailov.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2018 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?