În urmă cu şase decenii, un acord pentru anularea a jumătate din da­toriile postbelice germane a ajutat Germania să devină o economie puternică şi Europa răvăşită de război să intre într-o perioadă prelungită de prosperitate.O clauză a acordului de la Londra din 1953 prevedea că Germania nu-şi va plăti restul de datorii decât atunci când va avea cu ce şi nu prin datorii noi, iar creditorii au fost încurajaţi să cumpere exporturile germane pentru a se asigura că îşi primesc bani înapoi. În 2015, Grecia a cerut doar iertarea datoriei, dar a fost refuzată, scrie Ziarul Financiar intr-o analiza despre criza greceasca.

Unul dintre cele mai importante episoade pentru economia ei a fost conferinţa de la Londra din 1953, prin care Germania de Vest şi-a asigurat stergerea a peste jumătate din datoria acumulată după cele două războaie mondiale.

SUA şi-a convins aliaţii europeni, printre care şi Grecia, să renunţe la o parte din datorii pentru a construi o Europă Occidentală prosperă şi stabilă care să poată rezista ameninţărilor Rusiei Sovietice, scrie France 24.

O condiţie importantă a Acordului de la Londra a fost ca rambursarea datoriilor rămase să fie făcută doar dacă Germania înregistra surplus comercial, adică doar când va avea surse proprii de plată, nu cu bani împrumutaţi. Rambursările au fost limitate la 3% din veniturile din exporturi. Această clauză a stimulat creditorii Germaniei să importe mai multe produse nemţeşti pentru a-şi primi datoriile înapoi, ceea ce a pus bazele a ceea ce este acum puternicul sector de exporturi al Germaniei. Aceste exporturi sunt un element important al “miracolului economic” german.

Defaulturile a peste o duzină de ţări pe datoriile din Primul Război Mondial în anii ’30 şi ştergerea datoriilor prin planul Brady de la începutul anilor ’90, care au pus capăt unui deceniu cu datorii ridicate şi fără creştere economică în America de Sud şi alte ţări emergente, reprezintă lecţii care trebuie reînvăţate din timp în timp.Toate aceste episoade au fost precedate de un deceniu sau chiar mai mult de negocieri şi planuri de reeşalonare care, spre deosebire de primele programe de bailout ale Greciei, au extins maturitatea datoriilor şi au redus dobânzile. Dar crizele s-au sfârşit şi economiile au început să crească doar după ce o parte din datorie a fost tăiată.Într-un studiu recent, profesorii Reinhart şi Christoph Trebesch de la Universitatea din München arată că economiile şi-au revenit accelerat după defaulturile din 1934, prin care au fost reduse datoriile externe cu cel puţin 43%, şi după aplicarea planului Brady, prin care s-a redus povara datoriilor în medie cu 36%. „Ieşirea din criză, în ambele episoade, a fost posibilă doar după tăierea în adâncime a valorii nominale a datoriilor. Forme mai uşoare de reducere a poverii datoriilor, pre­cum extinderea termenelor de rambursare şi reducerea dobânzilor, nu sunt urmate în general de creşteri economice serioase sau de îmbunătăţirea ratingurilor de ţară”, concluzionează studiul, mai scrie ZF.

 

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?