Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti anunţă că s-a autosesizat în privinţa unei suspiciuni de plagiat legate de teza de doctorat susţinută de Olguţa Vasilescu la Facultatea de Sociologie a Instituţiei în anul 2007.

În urma unei expertize de specialitate s-a constatat că mai multe pasaje din lucrare nu au fost atribuite surselor – conform normelor academice, iar un întreg capitol a fost preluat integral de pe internet, fiind vorba de un text care nu are autor – se arată într-un comunicat.

Comisia a trimis o informare Olguţei Vasilescu, primar al municipiului Craiova şi important membru PSD, privind solicitarea către Consiliul Naţional de Etică – cel care are atribuţii în cazul persoanelor de demnitate publică – de a examina suspiciunile de abateri de la conduita ştiinţifică şi de cercetare.

Lia Olguţa Vasilescu, primar al municipiului Craiova şi important membru PSD, a respins însă această ipoteză şi a susţinut într-o conferinţă de presă că este vorba fie de o gafă, fie de rea intenţie din partea autoarea expertizei, pe care intenţionează să o dea în judecată pentru calomnie.

Preşedintele Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti spune că este dreptul Olguţei Vasilescu să conteste expertiza care stă la baza sesizării privind un posibil plagiat.

Ion Spînu a fost primul jurnalist care a făcut publice dovezile INCONTESTABILE privind plagierea. În urmă cu doi, jurnalistul craiovean a publicat în Cotidianul o parte a acestor dovezi,  cu titlul  În atenţia Comisiei de etică a Universităţii Bucureşti: Olguţa Vasilescu a plagiat masiv din Pareto în teza de doctorat. 

Flux 24 vă prezintă în mod amănunțit dovezile prezentate de către ION SPÎNU:

Între plagiatele care au făcut deliciul opiniei publice în ultimii ani, cel al Olguţei Vasilescu, noul primar al Craiovei, este, fără îndoială, cel mai spectaculos şi, în acelaşi timp, cel mai penibil. Aşa cum veţi vedea în serialul nostru, ea a copiat, pur şi simplu, pasaje întregi din „Tratatul…” lui Vilfredo Pareto, considerat ideologul lui Mussolini!

Olguţa Vasilescu: „Ai voie să copiezi 30% dintr-o carte”!

Pentru un fost membru al PRM, cum este Olguţa Vasilescu, a-ţi da doctoratul despre o carte (!) a ideologului lui Mussolini poate părea un lucru cât se poate de normal. Avându-l drept conducător ştiinţific pe Dumitru Otovescu, cel care l-a editat pe Hitler (publicându-i lucrarea „Mein Kampf”), doctoratul Olguţei intră într-o zonă pe care va trebui s-o rezolve singură.

Marea problemă care ne preocupă aici se referă strict la plagiatul grosolan practicat de la un capăt la altul de către Olguţa Vasilescu în ceea ce, impropriu, dumneaei numeşte „teză de doctorat”!

În fapt, lucrarea „Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne” nu este altceva decât o „povestire” a cărţii lui Pareto, „Tratatul de sociologie generală”, apărută mai întâi în Italia în 1916, fiind urmată de ediţia franceză în 1917 (la care facem toate trimiterile din acest serial).

Cu totul „revoluţionară” este metoda prin care Olguţa Vasilescu „povesteşte” cartea lui Pareto: practic, doctoranda ia, din loc în loc, pasaje din „Tratat…”, punându-le pe unele în ghilimele sub formă de citat, lăsându-le pe altele ca şi cum ar fi contribuţia personală a aspirantei. În realitate, toate aceste pasaje, cu sau fără ghilimele, îi aparţin lui Pareto!

Înainte de a vă prezenta numeroasele texte plagiate, se cuvin câteva precizări.

Despre plagiatul Olguţei Vasilescu am aflat prima oară în timpul campaniei electorale pentru Primăria Craiova. Am întrebat-o pe doamna Vasilescu dacă este adevărată informaţia, dar, în lipsa tezei sale, am fost nevoit s-o cred pe cuvânt că „totul este în regulă” şi că acuzaţia de plagiat nu este altceva decât o calomnie din partea celor aflaţi în slujba lui Antonie Solomon.

Imediat după alegeri, la Realitatea TV, am auzit-o pe Olguţa Vasilescu spunând o enormitate ce m-a pus serios pe gânduri: „Într-o teză de doctorat ai voie să copiezi 30 % dintr-o carte”! Am sunat-o pe cea devenită între timp primăriţa Craiovei, atrăgându-i atenţia că nicăieri nu poate să se dea voie să copiezi din cartea cuiva, ci să citezi, deci procentul de 30% nu se putea referi decât la ponderea citatelor în teza de doctorat. Şi astăzi am sentimentul că n-am fost înţeles!

Teza de doctorat a Olguţei Vasilescu şi „Tratatul…” lui Pareto din care a plagiat

Din acel moment, cunoscând textul „Tratatului…” lui Pareto, având în biblioteca personală chiar ediţia franceză din 1917, am încercat fără succes să văd teza Olguţei Vasilescu. De curând, însă, un venerabil profesor craiovean a făcut rost de teza primăriţei şi, iată, acum, cele două lucrări pot fi puse faţă în faţă.

Plagiat, plagiat, plagiat, urmate de un mare citat – iată formula doctorandei Olguţa

Pentru ca demonstraţia plagiatului să fie mai clară, precizăm că în facsimilele publicate de noi în acest serial folosim următoarele sublinieri:

– cu linie roşie sunt subliniate textele plagiate

– cu linie albastră sunt subliniate textele citate.

De asemenea, precizăm că, în toată teza de doctorat, Olguţa Vasilescu nu precizează niciodată în notele de subsol pagina din care este scos un citat! Nu este vorba de o simplă scăpare, căci explicaţia este cutremurătoare: dacă ar fi precizat pagina respectivă, se putea depista imediat că, în acelaşi loc, era şi pasajul plagiat!

În aceste condiţii, este greu de înţeles cum a putut o asemenea lucrare, plină de pasaje plagiate, care nu indică exact sursa unui citat şi care nu este altceva decât o repovestire a unei singure cărţi, să fie certificată ca teză de doctorat! Cercetarea, noutatea, originalitatea – condiţii obligatorii pentru obţinerea unui doctorat – sunt inexistente. Cu toate acestea, primăriţa Craiovei se prezintă azi ca doctor în sociologie şi chiar predă la Universitatea de Vest, acolo unde este colegă cu Mircea Mihăieş, fostul vicepreşedinte al ICR.

Vă prezentăm mai întâi o pagină din teza de doctorat a Olguţei Vasilescu care poate demonstra ciudata metodă folosită pentru a păcăli comisia Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti.

Iată pagina 62 din lucrarea Olguţei Vasilescu, urmată de facsimilele plagiate sau citate din „Tratatul…” lui Pareto:

Pag. 62 din teza Olguţei. Nota de subsol nu indică pagina de unde a fost preluat citatul pentru că s-ar fi observat că şi restul paginii este tot al lui Pareto. După cum se vede din sublinieri, jumătate din pagină este plagiată, iar cealaltă citată. Autoarei îi aparţine doar… colajul!

Pag. 254 şi 256 din „Tratatul…” lui Pareto. Din fragmentele subliniate, Olguţa Vasilescu a construit jumătatea sa de pagină reprodusă mai sus

Pag. 257 a „Tratatului…” lui Pareto, reprodusă drept citat, în care Olguţa Vasilescu intervine, modificând-o! Traducând eronat, „motivul experimental” de la Pareto devine la Olguţa „motiv sentimental”!

Dacă privim cu atenţie pagina 62, reprodusă mai sus, observăm că jumătatea de sus este „construită” dintr-un colaj făcut din patru paragrafe ale lui Pareto!

PLAGIAT 1

Astfel, Olguţa Vasilescu scrie: „anumite lucruri cad sub incidenţa observaţiei sau a experienţei colective… Primele se referă la entităţi experimentale, iar celelalte la entităţi non-experimentale”.

La Pareto găsim: „certaines choses qui tombent sous le coup de l’observation et de l’expérience objective… Les choses de la première espèce seront dites entités expérimentales; celles de la seconde, entités non-expérimentales” (§ 470).

Se observă că textele sunt identice, doctoranda schimbând doar „experienţa obiectivă” cu „experienţa colectivă”.

PLAGIAT 2

Pe aceeaşi pagină, Olguţa Vasilescu scrie: „anumite entităţi care par experimentale nu sunt deloc aşa… căldură, frig, umiditate, scund, înalt, foc etc. Printre cele două feluri de materiale… pot avea loc trei feluri de combinaţii…: I entităţi experimentale cu entităţi experimentale; II entităţi experimentale cu entităţi non-experimentale; III entităţi non-experimentale cu entităţi non-experimentale”.

Pentru acest pasaj scurt, Olguţa Vasilescu a combinat prin plagiat frânturi din două paragrafe (471 şi 472) din lucrarea lui Pareto: „certaines entités qui paraissent expérimentales et ne le sont pas… le chaud, le froid, le sec, l’humide, le bas, le haut, et autres(§ 471). Entre les deux espèces d’éléments que nous venons de noter, trois genres de combinaisons peuvent avoir lieu: I entités expérimentales avec entités expérimentales; II entités expérimentales avec entités non-expérimentales; III entités non-expérimentales avec entités expérimentales. (§ 472).”

Se vede că şi aceste texte sunt identice, Olguţa adăugând în înşiruire doar cuvântul „foc”, iar în loc de „et autres” scrie „etc”!

PLAGIAT 3

În aliniatul următor, Olguţa Vasilescu scrie: ”sub aspectul acordului cu experienţa, e clar că se poate lua în considerare doar primul gen de combinaţii deoarece alţii fug de verificarea experimentală. Cum s-a amintit, în orice proces e necesar un judecător, iar experienţa refuză să cunoască litigiile privind genurile II şi III”.

Şi acest pasaj este plagiat din Pareto, care scrie la p. 256: „au point de vue de l’accord avec l’expérience, il est manifeste que nous ne pouvons envisager que le premier genre de combinaisons, puisque les deux autres échappent a toute vérification expérimentale. Comme nous l’avons relevé (§ 17, 27), dans toute controverse il faut un juge, et l’expérience refuse de trancher les procès faisant partie des genres II et III” (§ 473).

Şi aici, practic, Olguţa Vasilescu nu a făcut altceva decât să traducă textul lui Pareto şi să-l scrie ca şi cum i-ar aparţine! Adică, a plagiat!

Două chestiuni atrag, însă, atenţia la acest plagiat. Prima se referă la traducerea prostească a expresiei „puisque les deux autres échappent” din textul lui Pareto prin „deoarece alţii fug”, în loc de „deoarece celelalte două se sustrag”, care ar avea un sens logic în contextul respectiv! Cea de-a doua chestiune vizează o trimitere (subliniată în pasajele de mai sus) pe care Pareto o face la § 17, 27, pe care Olguţa Vasilescu o preia fără trimitere, nedându-şi seama că, în acest fel, demonstra plagiatul, întrucât expresia „Cum s-a amintit” nu are nici o acoperire!

Într-un mod foarte ciudat, am spune chiar patologic, după ce copiază cu neruşinare pasajele din Pareto fără a le pune în ghilimelele obligatorii, care să fie dublate de trimiteri exacte la cartea şi paginile de unde au fost preluate, pe aceeaşi pagină urmează un lung citat (sublinierea cu albastru)! Păi, dacă prima jumătate este plagiată, de ce naiba cealaltă jumătate mai este pusă în ghilimele, din moment ce ambele jumătăţi îi aparţin lui Pareto?

Şi mai este ceva – de-a dreptul hazliu – în legătură cu citatul acesta, în afară de faptul că în nota de subsol nu este precizată pagina din „Tratat…” (desigur, pentru a nu se constata că textul dinaintea citatului este furat). În textul pus între ghilimele, Olguţa Vasilescu scrie „În Tratatul lui Aristotel”, cu toate că în textul lui Pareto se spunea: „le traite qui porte le nom de De Melisso”! Ceva mai jos, Olguţa intervine în citat şi scrie: „Dar Aristotel nu era convins”, deşi textul lui Pareto spunea: „L’auteur du De Melisso”!

Aşadar, unde plagiază nu schimbă nici o silabă, dar acolo unde citează îşi permite să-i modifice textul lui Pareto! Dar, când soarta vrea să-şi bată joc de tine, te ajunge ghinionul oriunde te-ai ascunde, astfel că, în finalul citatului, probabil din grabă sau superficialitate, în loc să traducă simplu propoziţia „jamais en vertu d’aucun motif experimental” prin „nu din vreun motiv experimental”, Olguţa Vasilescu nimereşte în gard şi traduce prin: „nu din vreun motiv sentimental”!

Un plagiat cu metodă: jumătate furt, jumătate citat

Nu întâmplător am ales ca deschidere a serialului pagina 152, întrucât în această pagină întâlnim toate metodele folosite pentru a-i păcăli pe naivii din comisia ce i-a acceptat doctoratul.

Dar, aşa cum spuneam mai sus, Olguţa Vasilescu nu face altceva în aşa-zisa sa Teză de doctorat decât să „povestească” o carte scrisă de Pareto, povestea fiind o succesiune de pasaje furate (plagiate) şi citate masive, luate din loc în loc, urmând cu sfinţenie, capitol cu capitol, masivul tom al lui Pareto! Practic, Olguţa Vasilescu a încropit 200 de pagini din cele 2.000, câte are „Tratatul…” lui Pareto!

Dar să trecem în revistă alte plagiate din teza de doctorat a noii primăriţe din Craiova.

PLAGIATUL 4

Acesta se referă la pag. 41 din teza Olguţei Vasilescu, în care, după aceeaşi metodă, plagiază jumătate din paragraful 149 din „Tratatul…” lui Pareto de la pag. 66, după care pune cealaltă jumătate în ghilimele! Cu linie roşie este subliniat pasajul plagiat, iar cu linie albastră pasajul citat:

Pagina 41 din teza de doctorat a Olguţei Vasilescu

Pagina 66 din „Tratatul de sociologie generală” al lui Pareto

În episodul următor vă prezentăm alte fragmente plagiate de Olguţa Vasilescu în teza ei de doctorat. Este cazul ca acea faimoasă Comisie de etică să se autosesizeze şi să ia în discuţie felul în care a fost redactată această lucrare, numită impropriu „teză de doctorat”. Şi poate că n-ar fi rău să se analizeze şi felul în care profesorii din comisia doctorală şi-au îndeplinit sarcinile, întrucât, aşa cum se observă din serialul nostru, ei au fost, mai degrabă, bieţi martori la căratul apei, acceptând o lucrare ce nu depăşeşte nivelul unui rezumat făcut unei cărţi de către cineva care consemnează nişte banale note de lectură pentru uz personal!

Olguţa Vasilescu şi-a luat doctoratul în anul 2007 la Facultatea de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, cu lucrarea „Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne”, avîndu-l conducător ştiinţific pe concitadinul său, Dumitru Otovescu, profesor în cadrul Universităţii din Craiova, cunoscut ca editorul lui Hitler, după publicarea cărţii „Mein Kampf”.

Pe atunci, Olguţa Vasilescu era parlamentar şi, probabil, acest amănunt a ajutat-o să obţină titlul de doctor în sociologie (!), cu această lucrare – scuzată să ne fie expresia – de rîsul curcilor!

Practic, primăriţa Craiovei a copiat la întîmplare pasaje întregi din Pareto, încercînd să condenseze cele 2000 de pagini ale „Tratatului…” în cele 190 de pagini ale tezei sale.

Nu insistăm aici pe metoda sa de plagiere, întrucît am lămurit-o în episodul anterior, astfel încît, de aici înainte, vom prezenta cît mai multe pasaje din teza sa, faţă în faţă cu cele din cartea de unde le-a furat. Reamintim că în facsimilele prezentate, subliniem cu linie roşie pasajele plagiate, iar cu linie albastră pe cele preluate sub formă de citat (cu toate că, nici măcar o singură dată, nu se precizează pagina unde acestea se găsesc în lucrarea lui Pareto).

PLAGIATUL 5

Pagina 43 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – p. 68 din „Tratatul de sociologie generală”

Se observă că pasajul din teza de doctorat nu este altceva decît traducerea ad litteram a textului lui Pareto. Dacă autoarea punea ghilimele la locul lor, era un citat perfect. Nu le-a pus, deci este un plagiat impecabil!

PLAGIATUL 5

Pagina 43 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – p. 68 din „Tratatul de sociologie generală”

Şi aceste pasaje sînt identice, întrucît plagiatoarea s-a limitat doar la traducerea textului lui Pareto. Din grabă, însă, face şi o gravă eroare: deşi Pareto scrie că genurile I şi II „nu au un scop SUBIECTIV”, Olguţa traduce exact invers, adică „genurile 1 şi 3 nu au un scop OBIECTIV”!!!

PLAGIATUL 6

Pagina 49 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – p 153 şi 154 din „Tratatul de sociologie generală”

Acest plagiat necesită cîteva explicaţii, întrucît el demonstrează lipsa de respect faţă de ceea ce înseamnă o cercetare ştiinţifică, aşa cum ar trebui să fie o lucrare doctorală.

Olguţa Vasilescu îl invocă pe SUMNER MAINE, căruia îi poceşte numele, botezîndu-l SUMMER MAINE! De fapt, cu tot efortul de a da impresia că a citit lucrarea acestuia, „Ancient Law”, se observă din facsimil că şi aici sîntem în faţa unui plagiat, căci Pareto îl citează pe acesta! Mai mult decît atît, Pareto nu îndrăzneşte să-i fure textul lui Sumner Maine, ci îl citează între ghilimele, făcînd trimiterea în nota de subsol! Olguţa Vasilescu, în schimb, îl plagiază pe Pareto cu… Summer Maine cu tot!

După pasajul furat (subliniat cu linie roşie), fata pune un altul între ghilimele (subliniat cu linie albastră), încercînd să ne inducă în eroare! De fapt, ambele pasaje îi aparţin lui Pareto!

PLAGIATUL 7

Paginile 51-52 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – paginile 156 şi 157 din „Tratatul de sociologie generală”

În acest plagiat, Olguţa Vasilescu aplică aceeaşi metodă, deja consacrată din primul episod: plagiază un fragment, apoi introduce un citat, după care, în prelungirea acestuia, copiază din nou! În aşa-zisa notă de subsol nu se indică pagina din „Tratatul…” lui Pareto, deoarece s-ar vedea cu ochiul liber că şi textul plagiat şi cel citat sînt luate din acelaşi loc!

Faptul că Olguţa vrea să „extindă cercetările în timp şi spaţiu”, în timp ce Pareto extindea „cercetările în spaţiu şi timp”, nu face decît să sublinieze plagiatul cu intenţie, autoarea crezînd că, în acest fel, nu va mai fi observat! Această inversare este aici o circumstanţă agravantă, definind plagiatul cu premeditare!

PLAGIATUL 8

Pagina 54 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – pagina 177 din „Tratatul de sociologie generală”

Pagina 54 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – pagina 178 din „Tratatul de sociologie generală”

Pagina 54 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – pagina 181 din „Tratatul de sociologie generală”

Cele trei fragmennte de mai sus sînt cît se poate de clare. O singură pagină din teza de doctorat a Olguţei Vasilescu – p. 54 – este alcătuită din trei pasaje scurte preluate din trei pagini din „Tratatul…” lui Pareto – pp. 177, 178, 181. În primul dintre pasajele Plagiatului 8, se observă că după un citat (subliniat cu albastru) începe un plagiat! De ce oare autoarea a preferat să pună ghilimele atît de devreme, din moment ce şi textul ce urmează este copiat?

PLAGIATUL 9

Pagina 55 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – Fragmentele din paginile 185, 186, 188, 190, 191 din „Tratat…”, pe care Olguţa Vasilescu le-a plagiat pentru a construi pagina 55 din teza sa

Şi în acest exemplu, Olguţa Vasilescu face o risipă colosală de efort, adunînd din mai multe pagini ale „Tratatului…” lui Pareto fragmentele semnificative pentru a încropi o pagină din teza sa! Poate că şi din acest motiv n-a mai fost atentă la numele autorilor citaţi de Pareto, preluînd hazliu onomastica acestora.

După cum se vede în facsimil, Olguţa îl citează pe un oarecare N. MARSDEN, care nu există în realitate, înlocuindu-l pe W. MARSDEN, din care citează Pareto!

Laika, primăriţa Craiovei

Acest al doilea episod al serialului nostru despre una dintre cele mai penibile lucrări de doctorat arată, fără putinţă de tăgadă, că toată mascarada Olguţei Vasilescu nu este altceva decît un furt intelectual clasic! Pentru cineva care a fost ales să gestioneze averea unui oraş precum Craiova, o astfel de teză de doctorat poate trezi serioase semne de întrebare faţă de cinstea şi corectitudinea primăriţei, căci, dacă a fost în stare să fure textele lui Pareto pentru a-şi spori statutul social, de ce nu ar fi bănuită că poate face şi lucruri mai grave? Întrebarea este cu atît mai legitimă, cu cît şi predecesorul său se bătea cu pumnul în piept că este cinstit, deşi a ajuns repede după gratii, fiind acuzat de acte de corupţie!

În apariţiile sale publice de după alegerea ca primar, Olguţa Vasilescu n-a înţeles că a fost aleasă de craioveni nu pentru calităţile sale de „doctor”, ci pentru că oamenii aşteptau de la ea mai multă cinste.

Ori, în interviurile sale, ea forţa statutul unei intelectuale rasate, care stă toată ziua în biblioteci, printre manuscrisele prăfuite. În acest sens, nu ratează nici o ocazie să se laude cu teza sa doctorat, care, aşa cum se vede, nu este decît un plagiat ordinar!

Uimitor este, însă, faptul că nimeni din comisie nu a observat că fătuca asta a copiat dintr-o singură carte! Măcar alţi profesionişti ai plagiatului se obosesc să coleze texte din mai multe cărţi! Dar, probabil, Olguţa Vasilescu încă nu a ajuns la al doilea titlu din lecturile sale.

Dar, aşa se întîmplă cu mai toţi închipuiţii ăştia care se trezesc pe piedestale la care n-au visat, împinşi de un val oportunist favorabil.

Karatista din Bănie (Olguţa zice că are o centură de doi dani!) are impresia că Pareto era un luptător de K1, aşa cum crede că anul 1916 este în sec. XIX:

„Ceea ce nu se ştie despre mine este faptul că l-am tradus din italiană în română, o italiană dificilă, de secol al XIX-lea, pe Vilfredo Pareto, părintele „teoriei elitelor”. În baza traducerii şi interpretării „Tratatului de sociologie generală” scris de el, am obţinut titlul de doctor al Universităţii din Bucureşti. De asemenea, nu cred că se ştie că sunt preşedintele WAKO PRO, filiala România, cea mai mare federaţie de Kickboxing din lume, ca urmare, în primul rând, a calităţii de practicant de karate, centura neagră 2 dan. Poate din această cauză, cele mai importante competiţii de K1, din România, se ţin la Craiova” (interviu din Jurnalul Naţional, 16.11.2012).

Dacă ar fi spus că a obţinut doctoratul în baza plagiatului din „Tratatul…” lui Pareto, Olguţa ar fi bătut sfios la uşa sincerităţii…

Însă, mîndria supremă a Olguţei Vasilescu vine din faptul că se consideră prima în toate, aşa cum declară în acelaşi interviu:

„Oricum, în plan politic sunt femeia cu cele mai bune rezultate obţinute doar prin alegeri: 63 la sută pe vot uninominal la Senat, fiind femeia cu cel mai mare scor obţinut în România şi prima femeie primar de municipiu reşedinţă de judeţ din istoria României”.

Aşadar, putem spune acum că Olguţa Vasilescu este Laika politicii româneşti, aşa cum celebra căţea rusească a fost prima vietate ajunsă în cosmos! Dar şi prima care a fost ucisă de cei care au propulsat-o, fiind apoi abandonată printre stele.

Laika noastră, însă, este şi plagiatoare, aşa încît ar putea să se laude că este şi prima femeie care s-a făcut de rîs într-un hal greu de egalat!

Cazul plagiatului comis de Olguţa Vasilescu va fi predat, cu siguranţă, în toate universităţile din lume pentru a demonstra studenţilor ce nu trebuie să facă dacă vor să-şi păstreze titlul de doctor într-un anumit domeniu. Serialul nostru arată în ce hal a fost adusă cercetarea ştiinţifică din România.

Olguţa: „Cît de prost să fii să spui că am plagiat?”

Prima vinovată este, desigur, doctoranda Olguţa Vasilescu, care şi-a permis luxul de a veni în faţa comisiei doctorale cu 190 de pagini despre Pareto, alcătuite din numeroase pasaje plagiate, între care au fost intercalate citate uriaşe! Totul dintr-o singură carte, deşi bibliografia de la sfîrşitul „lucrării” sugerează existenţa unor ani grei petrecuţi de autoare în bibliotecile lumii, printre cărţi şi reviste de acum un secol! Într-un episod ulterior vom lămuri şi povestea acestei bibliografii, căci şi ea are caracteristici spectaculoase, de care cititorii noştri se vor amuza copios.

După apariţia primului episod al serialului nostru, Olguţa Vasilescu, pe blogul său, ne-a dat un drept la replică stupefiant:

„cât de idiot trebuie să fii acum, să spui că am plagiat o lucrare de doctorat, după un sociolog (Vilfredo Pareto), DESPRE CARE ESTE LUCRAREA? Şi cât de prost (deşi te dai deştept) trebuie să fii să mă acuzi de proasta traducere a ediţiei din franceză a Tratatului lui Pareto, când oricine mi-a citit teza îşi dă seama că referirile sunt la traducerea DIN ITALIANĂ, iar cei direct interesaţi de Pareto ştiu că el nu şi-a copiat cartea din franceză în italiană, ci A RESCRIS-O.”

Dacă aşa e vorba, atunci am putea spune că atît cît să te numeşti Olguţa Vasilescu, întrucît numai în mintea unei asemenea închipuite „doctoriţe”, cînd scrii despre cineva, ai voie să copiezi în voie tot ce a scris ăla. Atunci să scriem toţi despre Goethe, să copiem Faust şi să spunem că l-am scris noi!

După aceeaşi logică, Olguţa Vasilescu ne „învaţă” că o carte tradusă este o carte RESCRISĂ! Ei, la dracu’! Fata asta află abia acum că ediţia italiană este absolut la fel ca şi cea franceză, aşa cum va avea ocazia să vadă chiar în acest episod. Cît de prost trebuie să fii, se vede cu ochiul liber.

Dar Olguţa Vasilescu nu este singura vinovată, căci ea a avut un conducător ştiinţific, care ar fi trebuit să-i atragă atenţia că acele 190 de pagini n-au de-a face cu o lucrare de doctorat.

La fel de vinovaţi sînt şi ceilalţi membri ai comisiei, care aveau obligaţia să vadă că lucrarea „Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne” nu este decît o înşiruire de texte plagiate chiar din cartea lui Pareto!

Sînt cunoscute cazurile de plagiat din ţările civilizate, în care un ministru, profesori celebri sau politicieni şi-au demisia de onoare din toate funcţiile pentru ca mediul universitar sau politic să nu ducă în cîrcă erorile lor. La noi, parcă ne-am obişnuit cu plagiatorii şi acceptăm cu seninătate formule de genul: ce mare lucru e că a plagiat, din moment ce toţi am făcut la fel!

Pînă cînd Comisia de etică din cadrul Universităţii Bucureşti se va autosesiza în acest caz, continuăm publicarea altor pagini plagiate de Olguţa Vasilescu în teza ei de doctorat din „Tratatul de sociologie generală” al lui Vilfredo Pareto.

Reamintim cititorilor noştri că, în facsimilele de mai jos, sînt subliniate cu linie roşie pasajele plagiate, iar cu linie albastră cele citate. Reamintim, de asemenea, că nici un citat nu are trimitere exactă, astfel încît să nu descopere că şi celelalte fragmente îi aparţin tot lui Pareto.

De asemenea, precizăm că paginile de referinţă din „Tratatul…” lui Pareto sînt preluate din ediţia franceză, apărută în 1917, la Paris. Facem aceste trimiteri pentru ca oricine să poată să verifice trimiterile noastre, nu aşa cum face doamna doctor Vasilescu, care nu indică în teză nici măcar o singură dată pagina unde se află un citat.

PLAGIATUL 10

Pagina 56 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto – pagina 192 din „Tratul de sociologie generală”

Pareto – pagina 193 din „Tratul de sociologie generală”

Şi acest plagiat grosolan urmează aceeaşi metodă ca şi cele prezentate în episoadele anterioare: o pagină din teza Olguţei Vasilescu este alcătuită din pasaje preluate cuvînt cu cuvînt, fără citare, din Pareto, fiind urmate de un citat! Un astfel de „rezumat” al unei lucrări poate fi, eventual, o fişă de lectură pentru un student, nicidecum o teză de doctorat!

Vă rog să observaţi că Olguţa Vasilescu copiază din § 337, citează integral § 338, apoi iar copiază din § 339 şi, în final, citează integral § 340! Normal era ca toate aceste paragrafe să fie preluate între ghilimele, drept citate, din moment ce şi unele şi celelalte sînt copiate ad litteram! Dar, atunci, ce sens mai are ca Olguţa Vasilescu să prezinte o astfel de lucrare ca fiind contribuţia ei?

Poate că unii cititori, mai puţin familiarizaţi cu limba franceză, sesizează mai greu care este plagiatul, motiv pentru care, spre exemplificare, prezentăm faţă în faţă transcrierea celor două texte: în stînga, textul din teza Olguţei Vasilescu, iar în dreapta, textul lui Pareto (ce este subliniat este plagiat):


Doctoratul OLGUŢEI, p. 56

Realitatea se află în acordul principiilor cu sentimentele, acest mod de a considera faptele fiind mai degrabă implicit decât explicit. Ex: la creştini, realitatea lui Hristos pare a sta în acord cu ideea pe care o au despre Hristos şi despre anumite sentimente.

Îmbină ideile despre Hristos cu cele ale prototipului perfect, după propriile lor sentimente sau ale umanităţii.

„Tratatul…” lui PARETO, p. 192

La réalité se trouve dans l’accord des principes avec certains sentiments. Cette façon d’envisager les faits est plutôt implicite qu’explicite. Ainsi, pour certains néo-chrétiens, la réalité de Christ parait consister dans l’accord de l’idée qu’ils ont de Christ avec certains de leurs sentiments…

Ce qui veut dire qu’ils accordent les idées qu’ils ont du Christ et celles du type le plus parfait de l’humanité, d’après leurs sentiments.


Dar, pentru că Olguţa Vasilescu, în sfînta ei naivitate obraznică şi tupeistă, crede că varianta italiană este o altă lucrare, îi facem plăcerea şi-i punem acelaşi text alături de textul în limba italiană, obligînd-o, în acest fel, să recunoască deschis că nu are habar de felul cum se redactează o lucrare şi, mai grav, că Pareto îi este atît de străin, încît nu este în stare nici măcar să-i recunoască textul pe care l-a plagiat:


Doctoratul OLGUŢEI, p. 56

Realitatea se află în acordul principiilor cu sentimentele, acest mod de a considera faptele fiind mai degrabă implicit decât explicit. Ex: la creştini, realitatea lui Hristos pare a sta în acord cu ideea pe care o au despre Hristos şi despre anumite sentimente.

Îmbină ideile despre Hristos cu cele ale prototipului perfect, după propriile lor sentimente sau ale umanităţii.

„Tratatul…” lui PARETO, §337

La realtà si trova nell’accordo dei principii con certi sentimenti. Tal modo di considerare i fatti è piuttosto implicito che esplicito. Così, per certi neo-cristiani, la realtà di Cristo pare stare nell’accordo del concetto che hanno di Cristo, e di certi loro sentimenti…

E ciò vuol dire che combaciano i concetti che hanno del Cristo e del tipo più perfetto, secondo i loro sentimenti, dell’ umanità.


Care este diferenţa, doamnă „doctor”?

Se observă că Olguţa Vasilescu copiază cuvînt cu cuvînt textul lui Pareto, fie că este scris în italiană, fie în franceză!!! Totuşi, în încercarea de a păcăli cititorul / comisia, mai adaugă ceva: în finalul pasajului de mai sus, în loc de „ei îmbină ideile lor despre Hristos cu cele ale prototipului perfect al umanităţii, după propriile lor sentimente”, Olguţa Vasilescu scrie: „Îmbină ideile despre Hristos cu cele ale prototipului perfect, după propriile lor sentimente sau ale umanităţii”. Mai bine lăsa textul aşa cum îl scrisese Pareto căci „prototipul perfect” este al „umanităţii”, iar sentimentele sînt ale oamenilor, nu ale umanităţii! Dacă ar fi avut curiozitatea să-şi arunce privirea şi pe varianta franceză, ar fi putut observa mai uşor acest lucru şi ar fi renunţat la acel „sau” care măcelăreşte textul lui Pareto.

Din aceste eforturi de a ascunde plagiatul masiv şi grosolan se naşte şi impresia unui circ intelectual lamentabil.

PLAGIATUL 11

Pagina 57 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto pagina 196 – (1) a „Tratatului…” lui Pareto

Pareto pagina 196 – (2) a „Tratatului…” lui Pareto

Pareto pagina 196 – (3) a „Tratatului…” lui Pareto

Pareto pagina 197 – (1) a „Tratatului…” lui Pareto

Pareto pagina 197 – (2) a „Tratatului…” lui Pareto

După cum se vede, în intenţia autoarei (şi spunem asta sub rezerva că Olguţa Vasilescu este autoarea, gîndindu-ne că singură nu prea putea să-şi facă un asemenea rău) a stat permanent în atenţie intenţia de a ascunde plagiatul. De aceea, observăm că, după un text plagiat, adaugă cîte o propoziţie, care, de altfel, nu este altceva decît o parafrazare a unui pasaj din aceeaşi secţiune! Astfel, în al. 3, doar nu vă imaginaţi că Olguţa l-a citit pe Max Müller! Nuuu, tot Pareto îl citează şi pe acesta, numai că doctoranda „a uitat” să ne spună acest lucru banal! Dacă ar fi ştiut ea că pe Max Müller l-a citit şi Eminescu…

În acest plagiat observăm un lucru şocant. Primul aliniat este copia fidelă a textului lui Pareto de la § 347, după care introduce un citat din § 349 (evident, fără să ne spună de la ce pagină l-a luat), după care, dacă a citat aceste rînduri, Olguţa Vasilescu crede că, de acum încolo, are dreptul să copieze fără citare orice! Şi aşa şi face: plagiază în continuare § 350, 351 şi 353, după cum se vede bine în facsimilele de mai sus. Fără ruşine, fără frică, doar cu tupeu de lambanistă.

Dar să mergem mai departe.

PLAGIATUL 12

Pagina 58 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto pagina 206 a „Tratatului…”

Pareto pagina 207 a „Tratatului…”

În această pagină, Olguţa Vasilescu are o contribuţie „senzaţională”: ea nu face eroarea lui Pleşu de a copia şi cuvîntul „etc”, astfel încît, chiar în partea de sus a plagiatului său, observăm că enumerarea preluată de la Pareto nu-l mai are pe „etc”. Mare performanţă şi aşa pentru cineva care fură cu toptanul din cartea lui Pareto şi pe urmă dă impresia că ar vrea să-l dea în judecată pe sociologul italian că i-a plagiat teza de doctorat!

În facsimil se vede că metoda este aceeaşi: patru rînduri copiate, după care citează tot § 373.

E ca şi cum ar copia cineva din „Critica raţiunii pure” 20 de pagini, după care ar cita alte două, iar apoi ar mai plagia pe sărite încă 30 şi ar avea pretenţia că a scris un studiu despre Kant!

Mare noroc a avut cultura română că nu i-a dat prin minte Olguţei să-şi dea doctoratul în „Divina comedie” a lui Dante, căci ne-am fi trezit cu o teză scrisă în terţine, întrucît, după mintea ei, dacă scrie despre Dante, are voie să copieze ce şi cît vrea ea!

PLAGIATUL 13

Paginile 59-60 din teza Olguţei Vasilescu

Pareto pagina 217 (pentru pagina 59)

Pareto pagina 218 (pentru pagina 60)

Pentru finalul acestui episod am păstrat o adevărată „bijuterie doctorală”. Facsimilele de mai sus reproduc paginile 59-60 din teza Olguţei Vasilescu, urmate de fragmentele din paragrafele 383 şi 401 din „Tratatul…” lui Pareto.

În cele două pagini, Olguţa nu s-a mai obosit să fragmenteze lucrarea lui Pareto, ci pune între ghilimele două lungi citate! Între cele două citate, mai avem două scurte pasaje subliniate cu linie roşie (două rînduri la p. 59 şi două la p. 60), care sînt plagiate din §§ 383 şi 481!

La pagina 59, vrea să dea impresia că l-a citit pe S. Reinach, numai că şi spusele sale sînt preluate tot din Pareto, aşa cum se vede în § 383, reprodus mai sus! Vorba Olguţei: cît de prost să fii să faci aşa ceva?

Plagiatul de la pagina 60 este cu adevărat colosal. Cele două rînduri pe care Olguţa şi le trece în dreptul său sînt copiate tot din Pareto, dar „doctoriţa” vrea să sugereze că le-a scris după lungi şi dificile lecturi interdisciplinare. În realitate, rîndurile sînt plagiate din § 401. Dar, iată-le: „un alt exemplu interesant despre discuţii lipsite de precizie este cel al teoriilor referitoare la dreptul natural şi la dreptul oamenilor”. În „Tratatul de sociologie generală”, Pareto scria în versiunea italiană: „Un altro bell’esempio di discorsi senza precisione alcuna è quello delle teorie sul diritto naturale e sul diritto delle genti”, iar în versiunea franceză: „Un autre bel exemple de discours dépourvus de toute précision est celui de théories sur le droit naturel et sur le droit des gens”.

Să vezi şi să nu crezi: toate cele trei pasaje sînt identice, inclusiv sublinierile (ca să fim corecţi, la Olguţa „exemplul” nu mai este „frumos”, ca la Pareto, ci doar „interesant”)!

Cine oare a copiat? Pareto din Olguţa, ori Olguţa din Pareto? Iată o întrebare pentru Cătălin Zamfir, Elena Zamfir, Dorel Abraham, Radu Baltasiu, Ilie Bădescu şi Dumitru Otovescu, adică profesorii care au girat mascarada acestui aşa-zis doctorat!

Repetăm: lucrarea Olguţei Vasilescu nu este altceva decît un rezumat special, al unei singure lucrări: „Tratatul de sociologie generală”. Nu este decît o colecţie de texte plagiate, împănate cu lungi citate fără trimiteri corecte în subsol! Nici urmă de cercetare, de contribuţie personală, de sinteză sau de paralelism cu alte idei din domeniul sociologiei! Absolut nimic care să-i aparţină Olguţei Vasilescu, în afara unor parafrazări croite tot pe textul lui Pareto!

Serialul nostru va continua cu alte texte plagiate, întrucît are balta Olguţei peşte cît n-au toate plagiatele la un loc.

Înaine de toate, consemnăm recenta demisie a Ministrului Culturii din Germania, Johanna Wanka, după ce a fost acuzată de… plagiat, retrăgîndu-i-se anterior şi titlul de „doctor”! Şi dumneaei a încercat să nege plagiatul, însă drumul spre demisie era inevitabil într-o ţară care respectă legea dreptului de proprietate intelectuală! România a mai fost sancţionată pentru că nu a sancţionat astfel de furturi intelectuale, încît este posibil ca, după acest plagiat, în cazul în care s-ar încerca muşamalizarea, ţara noastră să cunoască măsuri şi mai aspre!

Pentru cei care nu au urmărit de la început serialul nostru, reamintim că în facsimilele de care ne folosim am subliniat cu linie roşie pasajele copiate de Olguţa Vasilescu din lucrarea „Tratatul de sociologie generală” a sociologului Vilfredo Pareto (folosim aici pentru trimiteri ediţia franceză din 1917, după ce am consultat şi ediţia italiană din 1916).

PLAGIATUL 14

Cu cît înaintăm în lectura „doctoratului” Olguţei Vasilescu, observăm oboseala „autoarei”, care nu mai face nici măcar efortul de a ascunde plagiatul prin reformulări sau parafrazări ale unor pasaje care, prin topica frazei, trădau furtul.

Iată, de pildă, pagina 63 din aşa-zisa teză de doctorat a Olguţei Vasilescu. După cum se vede, în fragmentul reprodus mai jos, Olguţei îi aparţine un singur cuvînt: „şi”, în rest, totul este copiat literă cu literă!

Ruşinată, probabil, de furt, doctoranda a simţit nevoia ca, înainte de al doilea paragraf, să mai adauge o formulă introductivă prin care să inducă ideea că textul care urmează ar fi o sinteză după Pareto: „după natura demonstraţiilor lor, Pareto identifică două tipuri”, după care copiază cuvînt cu cuvînt alt pasaj din „Tratat…”!

Pagina 63 din teza Olguţei Vasilescu

Pagina 279 din „Tratatul…” lui Pareto

Pagina 280 din „Tratatul…” lui Pareto

Pagina 280 din „Tratatul…” lui Pareto

În mod normal, toată pagina aceasta ar fi trebuit să fie pusă în ghilimele, la fel ca 90% din toată teza Olguţei! Dar ce să fie normal într-un plagiat de asemenea proporţii, comis de o închipuită intelectuală care se laudă de cîte ori are ocazia că ea este cea care l-a adus în cultura noastră pe Pareto, fiind convinsă că nimeni nu a mai auzit de el!

Ca în bancul acela, în care un autor se mira că editorul i-a respins piesa „Hamlet” pentru că fusese scrisă înainte de Shakespeare: „ce ciudat, la fel mi-a spus şi cînd i-am dus piesa „Romeo şi Julieta”!

PLAGIATUL 15

Facsimilele de mai jos reproduc paginile 66-67 din aşa zisă teză de doctorat a Olguţei Vasilescu, precum şi pagina 309 (§ 575) din „Tratatul…” lui Pareto. După cum se vede, plagiatoarea copiază cuvînt cu cuvînt, literă cu literă textul lui Pareto, fără ca semenele citării să fie folosite şi fără vreo trimitere la pagina sau paragraful de unde a fost luat textul!

Într-un singur loc (B α), subliniat mai jos cu un cerculeţ albastru, Olguţa Vasilescu intervine şi o face într-un mod lamentabil: în italiană, Pareto foloseşte expresia „le narrazioni religiose”, iar în franceză foloseşte expresia „les récits religieux”, expresii care se traduc fără echivoc în româneşte prin „povestiri religioase”. Olguţa, ruşinată de faptul că a copiat cuvînt cu cuvînt, a avut un puseu de jenă şi a scris „legendele”, în loc de „povestiri religioase”! Asta e toată contribuţia „ştiinţifică” a Olguţei!

Ar mai fi ceva: la pct. B-β, B-β1, B-β2, B-β4, B-γ, Pareto foloseşte „ecc” pentru „etc”. La mintea ei, Olguţa vrea să arate mai multă imaginaţie şi copiază aceste cuvinte banale de 3 ori prin „ş.a.m.d.” şi de 2 ori prin „etc”! Asta da contribuţie ştiinţifică personală!

În rest, furt intelectual, adică hoţie ordinară, prin care Olguţa Vasilescu a dobîndit un titlu nemeritat, cu care a primit o retribuţie ca lector asociat la Universitatea de Vest! Sînt întrunite aici toate condiţiile unei infracţiuni, astfel încît sîntem siguri că măsurile legale nu vor întîrzia prea mult, chiar dacă închipuita noastră „cercetătoare” mizează pe sprijinul politic.

Paginile 66-67 din teza Olguţei Vasilescu, copiază cuvînt cu cuvînt pagina 309 din „Tratatul de sociologie generală” al lui Pareto

Şi un tractorist (meserie în care, prin ţuţerii ei, Olguţa m-a calificat recent din disperare) îşi dă seama că „doctoratul” primăriţei nu este altceva decît o copiere ad litteram prin traducerea lucrării lui Pareto, adică un plagiat ordinar. Motiv pentru care, parafrazînd-o, încercăm, în acest serial, s-o dăm pe brazdă!

Ion Spînu

Foto: Facebook

Realitatea.net: Olguţa Vasilescu, DECLARAŢII HALUCINANTE despre acuzaţiile de PLAGIAT

Într-o postare pe Facebook, Olguța Vasilescu combate ideea că ar fi plagiat.

“Concluzia: fie nu a citit lucrarea, fie e îngrămădită rău. De cercurile politice ale vremurilor noastre. Dacă eu vă spun că va fi festival… Mai studiați copii, poate mai învățați și voi câte ceva”, afirmă Olguța Vasilescu, potrivit agerpres.ro.

Primarul Craiovei susține că referatul este “de un comic total” și spune că a fost semnat doar de o singură persoană, nu de două, cum, în opinia sa, ar prevede normele.

“Se insistă că am plagiat un întreg capitol de pe internet, deși am demonstrat în fața presei că sursa de pe internet nu e autor necunoscut, ci sunt chiar eu și pe paragrafe ‘preluate’ din Pareto. Lucrarea fiind, evident, despre Pareto. Ca și cum, dacă scrii un comentariu la ‘Doina’, nu ai voie să citezi versuri, că îl plagiezi pe Eminescu. În plus, dincolo de multe alte gafe, se spune, de exemplu, că nu l-am menționat în bibliografie pe Pio Rajna, în condițiile în care l-am amintit în lucrare doar ca fiind unul dintre cei care frecventau aceleași cercuri sociale ca Pareto, dar nu am preluat nimic din el. Nici nu aveam ce, ca persoană nu era sociolog, ci doar vedetă a vremii”, precizează Olguța Vasilescu.

Comisia de Etică a Universității din București a făcut public marți referatul de expertiză privind suspiciunea de plagiat și alte abateri de la normele academice în cazul lucrării de doctorat a Olguței Vasilescu, din care reiese că primarul Craiovei “a preluat identic sau aproape identic formulări din lucrări care nu îi aparțin, fără a indica, prin utilizarea ghilimelelor, faptul că nu sunt formulările sale”.

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?