spot_img
5.4 C
București
vineri, aprilie 19, 2024
AcasăFapt DiversRevelion extrem la Bâlea Lac, în singurul hotel de gheață din Europa...

Revelion extrem la Bâlea Lac, în singurul hotel de gheață din Europa de Sud-Est

-

Un reportaj Agerpres semnat de Isabela PAULESCU
Prima zi a noului an a fost întâmpinată de sute de turiști în locul cu cea mai mare zăpadă din România, de 1,22 de metri, la Bâlea Lac, o căldare glaciară în munții Făgărașului, la peste 2.000 de metri altitudine. De altfel, Bâlea Lac este singurul loc din Europa de Sud-Est, unde, cu adevărat, câteva zeci dintre turiști au trăit o experiență extremă de Revelion, distrându-se în Hotelul de Gheață, un altfel de loc în care să dormi și să te distrezi.

Fotografii: (c) Isabela PAULESCU / AGERPRES FLUX

- Advertisement -

Dacă anul 2014 și-a luat rămas bun oferindu-le celor de la Bâlea Lac o ultimă zi superbă de iarnă, cu mult soare, fără vânt și dând ocazia tuturor celor din zona turistică Bâlea să urce cu telecabina și să poată sta măcar câteva minute în Hotelul de Gheață, noaptea de Revelion a fost petrecută de privilegiații care au stat cel mai aproape de cer în compania stelelor și, desigur, a focurilor de artificii.

Pentru cineva care nu cunoaște muntele și știe doar că la Bâlea Lac se înregistrează în aceste zile un risc însemnat de producere de avalanșe, de gradul trei pe o scară de la unu la cinci, acest loc poate părea periculos, iar petrecerea Revelionului înconjurat de vârfuri de Carpați ar fi reprezentat curată nebunie. De altfel, emoțiile pentru necunoscători încep încă din clipa în care se despart de Transfăgărășan, de la Bâlea Cascadă, de unde călătoresc suspendați în aer, timp de câteva minute, cu o telecabină pe cabluri, pentru a putea ajunge la destinația de vis, locul numit de mulți „deasupra norilor”. Mulți dintre cei peste 150.000 de turiști din toată lumea au venit special de Sărbători, în ultimul deceniu, la Bâlea Lac, doar pentru a trăi o experiență de călătorie inedită, „înghețată” la propriu.

- Advertisement -

Barul Hotelului de Gheață de la Bâlea Lac

Cât de frig a fost de Revelion în Hotelul de Gheață, cu paturi de gheață, un bar cu mobilier de gheață, unde la cumpăna dintre ani s-a urat noroc ciocnind pahare de gheață? Ei, bine, mult mai cald decât afară! Mult mai cald decât în multe locuri înzăpezite sau încremenite de frig din România. Pare suprinzător, dar odată intrat în Hotelul de Gheață simți nevoia să renunți la mănuși, fular, chiar și la haină după un timp. Și nu doar pentru a-ți fi mai comod, ci pentru că pur și simplu este mai cald ca afară, chiar și cu 15 grade și fără să te „încălzești” cu vreo tărie servită direct în pahare de gheață.

Conform meteorologilor, la Bâlea Lac a fost mult mai cald în noaptea de Revelion, față de alte locuri din România, chiar și față de Sibiu. Dacă la Sibiu mercurul din termometre a coborât până la minus 25 de grade, la Bâlea Lac în cursul nopții s-au înregistrat temperaturi în jurul valorii de minus 19, chiar și minus 11 grade. Ceea ce înseamnă că în Hotelul de Gheață a fost zero grade sau poate chiar un grad, două cu plus. Ultima zi din 2014 a fost mult mai friguroasă la Bâlea Lac, practic, s-a atins minus 23 de grade. Însă, Revelionul a fost mult mai călduros.

Aproape toți turiștii care vin să „înghețe” în cel mai neobișnuit hotel din România nu pleacă răciți. Cei mai experimentați salvamontiști, meteorologi și cabanieri de la Bâlea Lac spun că oamenii nu răcesc aici deloc iarna. Nu e un paradox. Pur și simplu aerul e foarte curat, iar razele soarelui sunt mult mai blânde decât la mare, pe plajă.

Pat în Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac

Camerele de gheață sunt mai mici decât niște dormitoare de apartament, dar cu toate acestea într-o încăpere obișnuită încape un pat de două persoane, două noptiere, scăunele de gheață și chiar o măsuță. Există curent electric în cameră. Ai o noptieră alături și în mod surprinzător, fiecare cameră, botezată în acest an după câte o zodie, este păzită de câte o sculptură de gheață. Deci, cei din zodia Taurului, au înnoptat de Revelion lângă un taur de gheață. Așa și berbecii. Leii au avut câte doi lei care i-au păzit ș.a.m.d. Paturile sunt de gheață, peste care sunt așezate lemne, deasupra saltele impermeabile, după care câteva straturi de pături călduroase, piei de oi și desigur cearceafuri, pilote, perne. Ca să fie siguri că nu suferă nimeni de frig, proprietarii Hotelului de Gheață pun la dispoziție și câte un sac de dormit, garantat că asigură căldură până la minus 20 de grade. Singura grijă este să îți protejezi fața.

„Senzațional!”, „Incredibil de frumos!”, „Nu credeam că există așa ceva la noi, în România!”, „Foarte impresionant. Nu a fost deloc frig” — sunt impresiile de la câțiva turiști care au înnoptat aici.

Intrarea în Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac

Primul turist, un britanic, care s-a trezit să surprindă răsăritul soarelui, din fața Hotelului de Gheață, având în față o priveliște de vis, cu coame înzăpezite de munți, pe care, parcă le atingi vârfurile cu mâna, dezvăluie prima impresie din 2015 legată de România și noaptea „înghețată” de Revelion: „A fost foarte bine. Mie nu mi-a fost frig. Am mai dormit în hoteluri de gheață în Europa. Ultima dată am fost într-un asemenea hotel în Norvegia. Dar acest loc este incredibil de frumos. Îmi place mai mult aici. Ați fost la telecabină? Încercați să faceți o poză de acolo! Nu o să uit niciodată această parte din România”.

Telecabina se învecinează cu Hotelul de Gheață. Din telecabină, cea mai spectaculoasă șosea din România și printre cele mai frumoase din lume, Transfăgărășanul apare ca fiind îngropat în zăpadă. Din loc în loc poți vedea stâlpii telecabinei. Însă, când soarele își face loc din spate, de după munte, o mare apare în față. O mare albastră, dincolo de pădurea deasă de brazi. O mare care se întâlnește cu cerul. O linie subțire de lumină desparte Cerul de Pământ. Marea aceea este o parte din județul Sibiu, cu sate, cabane, oameni care încă nici nu s-au trezit după petrecerea de Revelion și dincolo în zare este o bucată din cel mai circulat drum național din România: DN1. Treptat marea de albastru dispare, lăsând loc peisajului. Se disting vag niște lumini. Luminile caselor peste care s-a așternut tăcerea și ninsoarea, de după artificii.

Artificii au fost și la Bâlea Lac. Imaginați-vă că aveți în fața voastră un munte. Vă desparte de el câteva sute de metri. Și stați așezat pe un lac. Înghețat complet. Pe care te poți da cu barca trasă de ATV. La peste 2.000 de metri, cu un cer înstelat spre care se ridică lampioane. Aproape de miezul nopții, focurile de artificii luminează muntele, lacul întins pe 4,6 hectare. Un lac adânc de 11.35 metri, înconjurat de vârfurile Vaiuga (2.443 metri), Iezerul Caprei (2.417 metri), Șaua Caprei (2.315 metri) și Paltinul (2.398 metri).

Deși pare greu de crezut, de Revelion, la Bâlea Lac, prin zăpadă, la ușa restaurantului a venit și o vulpe. Toată lumea o cunoaște. Este „de-a casei”. A fost ospătată și ea și astfel am pășit în Noul An cu amintiri greu de uitat vreodată și de relatat prietenilor.

În timp ce în alte părți petrecăreții de Revelion s-au întrecut în ținute deosebite, în locul zăpezilor și al ghețurilor toată lumea s-a simțit bine în bocanci, pantaloni de iarnă și bluze cât mai călduroase. La Bâlea Lac nu rochiile și costumele au impresionat. Singurul accesoriu nelipsit era paharul cu șampanie, vin, țuică și alte băuturi.

Spre deosebire de românii care obișnuiesc să mănânce și să bea toată noaptea, britanicii veniți la Hotelul de Gheață au servit cina la ora 19,30 pe farfurii de gheață în restaurantul din incinta hotelului, iar aproape de miezul nopții jumătate dintre ei au venit la una din cabanele învecinate să vadă artificiile, iar ceilalți au preferat să închine cupele de șampanie în fața hotelului.

Frapieră de gheață în formă de pantof pentru sticla de șampanie în Restaurantul Hotelului de Gheață de la Bâlea Lac

Bâlea Lac este un loc special pentru toate categoriile de turiști: de zi, de week-end, pasionați de munte, practicanți de sporturi de iarnă, iubitori de natură sau pur și simplu care vor să vadă ceva ce nu există în altă parte. La petrecerea de Revelion au fost și turiști care vin de 12 ani la Bâlea Lac.

„Venim aici de 12 ani pentru că e frumos, aici e mai multă zăpadă ca la Sibiu. Aici te poți rupe de cotidian. E mult mai frumoasă priveliștea. Acum zece ani, când s-a construit prima dată hotelul de gheață, ni s-a părut o idee nebunească, dar este unul din cele mai bune branduri din zonă, care atrag turiști de peste tot. Noi nu suntem antrenați să stăm noaptea acolo, dar cred că am putea rezista. Am încercat să bem ceva dintr-un pahar de gheață, iar senzația este excelentă”, a declarat pentru AGERPRES Ioana Crețu, turistă.

Barman în Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac

A lucra într-un bar de gheață sau într-un hotel înghețat complet este o experiență cel puțin nebunească. Un tânăr din Sibiu își petrece de trei ani ca barman sărbătorile și Revelionul numai la Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac. A venit vara la Bâlea Lac să muncească sezonier și s-a decis să continue experiența și iarna. Practic, este cel care a dormit cel mai mult în Hotelul de Gheață, 20 de nopți, din care primele trei le-a petrecut în sacul de dormit, pe patul de gheață.

„De acum trei ani a început nebunia. Înainte să vin să lucrez am mai fost aici cu școala, la Hotelul de Gheață. Atunci nu mă gândeam că o să ajung să dorm aici sau să lucrez. În prima iarnă când am lucrat aici, în primele două zile am resimțit frigul. Eram echipat cu trei perechi de izmene, bluze, ghete, cinci perechi de șosete. Prima săptămână am simțit frigul. Stăteam cel puțin două ore neîntrerupt aici. După prima săptămână m-am obișnuit. Așa am făcut și Crăciunul și Revelionul în Hotelul de Gheață. După Revelion am venit în fiecare week-end la Bâlea Lac, până în aprilie. Eram în clasa a 12-a. Este cel mai interesant lucru care mi s-a întâmplat, să lucrez în Hotelul de Gheață”, povestește Daniel Paul Drăghiță, barmanul de la Hotelul de Gheață.

Cel mai greu i se pare în afara hotelului înghețat, când e ceață și ger. Cărarea pe care o parcurge în 30 de secunde între Hotelul de Gheață și cabană, când e soare, o face în 30 de minute când e ceață și vânt puternic. „Problema e că uneori nu nimerești drumul, când e vremea rea”, recunoaște barmanul.

Românul care a dormit cele mai multe nopți în Hotelul de Gheață de la Bâlea Lac

Daniel Paul Drăghiță a înregistrat și unele recorduri personale, stând ziua nouă ore în hotelul de gheață, fără întrerupere, precum și trei nopți, în care a dormit.

A rezistat doar cu o voință de fier și pasiune pentru munca sa inedită. E singurul barman din Sud-Estul Europei care lucrează cu pahare de gheață, într-un bar de gheață. Clienții săi rezistă cu mult alcool. Norocul lui este că aceștia vin însoțiți de prieteni, care îi așează în pat și îi învelesc. Clienții care nu dorm beți se schimbă în pijamale. „Doi scoțieni au încercat acum doi ani experiența de a veni doar în cunoscutele lor fuste numite kilt la Hotelul de Gheață și așa au dormit”, își amintește barmanul.

Cel mai mic „client” care a dormit în Hotelul de Gheață avea patru luni, fiind copilul unui cuplu de nordici. La Hotelul de Gheață vin mai ales cupluri sau familii. Cei singuratici, mai rar.

Daniel Paul Drăghiță spune că Hotelului de Gheață îi lipsește o baie de gheață. „Asta e ideea mea. Doar de decor”, susține barmanul.

Cea care a învățat să-i servească cu farfurii de gheață pe turiști este Andreea, o fată din Ploiești, care și-a dorit un serviciu despre care să povestească prietenilor. Și, astfel, a ajuns ospătărița din Restaurantul de gheață.

„E primul meu job. Lucrez de două săptămâni. Mai mult de trei ore nu am stat în Hotelul de Gheață. Pe urmă fac o pauză, la cabană. Practic, eu îi cazez pe turiști. Mie nu prea îmi plăcea frigul și nu am crezut că o să ajung să stau atât aici. Dar, îmi place. Îmi place foarte mult și abia aștept să mă întorc”, spune Andreea Voloșenco.

„De când lucrez la Bâlea Lac, frigul e cel mai bun prieten al meu. Am trăit experiența de a dormi pe patul de gheață, în Hotelul de Gheață, de 20 de ori. Aș mai dormi de tot atâtea ori. Pentru mine e cea mai tare experiență, că lucrez aici și stau aici atât de mult, mai ales iarna”, mărturisește, în final, Daniel Paul Drăghiță.

spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img