General Gheorghe Avramescu, Comandant al Armatei a IV-a Române.
2 martie 1945. Avramescu este convocat de urgenţă la Divin (Slovacia), la comandamentul generalului Jmacenko. După prezentarea raportului cerut asupra situaţiei militare i se spune că „trebuie să meargă la Bucureşti, pentru a primi o importantă funcţie politică“ şi i se pune la dispoziţie o maşină. Malinovski îl trimite pe Avramescu spre Bucureşti, pretextând că va trebui să se prezinte la un post politic important. Având în vedere propunerile din presă şi înţelegerea sa cu regele, Avramescu nu a văzut nimic neobişnuit în această chemare. Mai mult, la îndemnul ofiţerului sovietic, a scris un bilet soţiei, spunându-i să plece a două zi către ţară cu familia că să se întâlnească cu el acolo. La orele 21, comandamentul Armatei a 4-a a primit o telegramă de la comandamentul lui Malinovski, care anunţa că „generalii Dragomir şi Avramescu vor merge la Bucureşti, unde vor primi posturi importante politice“.

Luând ca punct de pornire datele din documentele ruseşti, putem reconstitui ultimele momente din viaţa lui Avramescu. Generalul este condus la automobilul care trebuia să-l ducă la Bucureşti. Portiera din spate a maşinii se deschide şi coboară un ofiţer rus care îl pofteşte înăuntru, iar apoi se urcă lângă el. Automobilul se pune în mişcare în timp ce pasagerul din dreapta şoferului se întoarce către Avramescu, îi întinde mâna şi se prezintă scurt: „gheneral NKVD Koriolov“. Apoi îi prezintă şi pe cei doi ofiţeri NKVD, locotenent-colonel Soroka şi locotenent-colonel Ostreţov care acum îl flancau pe Avramescu pe bancheta din spate. Lui Avramescu i se pare ciudat că a fost trimis la Bucureşti, însoţit de NKVD-işti, în loc să meargă cu o maşină militară obişnuită sovietică sau românească. Realizează repede că este o capcană şi că nu va mai ajunge la Bucureşti. Îi vine în minte soarta generalilor ruşi şi a familiilor lor din marea epurare orchestrată de Stalin. Se gândeşte cu groază că soţia lui Adela, fiica Felicia, fiul ei Paltin de 11 luni şi nepoţica lui Mariana de 5 ani vor cădea mâine dimineaţă în aceeaşi capcană din pricina biletului scris de el. Singura soluţie ar fi să creeze un incident pe drum care ar putea fi observat de vreun militar român, care, recunoscându-l, ar putea alerta familia sau comandamentul Armatei a 4-a. Imposibil să sară din maşină deoarece ambele uşi erau blocate de ofiţerii care îl flancau. Nu putea nici să ajungă la micul pistolet Browning pe care îl purta ascuns în brâul de lână cu care era încins sub veston. A fost ucis cu un singur glonte in conditii neelucidate in jurul orei 3 dimineata, pe 3 martie 1945. A două zi, dând curs biletului lui Avramescu, familia însoţită de 12 soldaţi de escortă, de maiorul Negoescu şi de un ofiţer sovietic pornesc de la Tisovec spre Bucureşti. Pe drum, în dreptul localităţii Lucenec, ofiţerul sovietic care îi însoţea le face cunoscut că sunt sunt invitaţi la ceai de către Malinovski al cărui comandament se afla în hotelul Reduta. Aici, toată familia şi soldaţii din escortă sunt arestaţi şi nu vor mai şti nimic unul de celălat. Adela a fost dusă la Moscova şi anchetată în faimoasa închisoare Liubianka. De acolo, a ajuns în Siberia de unde se va întoarce abia în 1956. Felicia a fost dusă la Jaskisher, Ungaria, unde se va sinucide la 6 martie 1945. Negoescu se va întoarce din Rusia, împreună cu câţiva din escortă după câţiva ani. Rodica Basarabescu, a doua fiică a generalului, care se afla la Sibiu, ştiindu-şi fiica de 5 ani – Mariana – împreună cu familia care dispăruse la 3 martie 1945, a făcut demersuri pe la autorităţile române şi sovietice. După câteva luni, când solicitarea Rodicăi Basarabescu ar fi ajuns la Vîşinski, cei doi copii Mariana şi Paltin împreună cu doica Mariţa, care rămăseseră în custodia NKVD-ului din Yaskisher, au fost aduşi în ţară. Generalul Dragomir a ajuns în gulagurile sovietice, unde va petrece 11 ani. La puţin timp după întoarcere va fi din nou închis de regimul comunist român, spre deosebire de Adela Avramescu şi Alexandru Doroftei care au rămas în libertate. Avramescu a fost înmormântat la cimitirul Shohshalom, din Budapesta, şi a fost deshumat şi adus din Ungaria tocmai la 23 octombrie 2000. A fost îngropat cu onoruri militare în cimitirul militar din Cluj-Napoca. Din mărturia unui localnic din Yaskisher, Fekety Imre, am aflat că NKVD-ul aruncase în martie 1945 cadavrele mai multor femei într-o groapă comună de lângă localitate şi probabil că şi Felicia se afla printre ele.

8_55Foto: Felicia Avramescu,1942

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2018 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?