de Chris Terheș, președintele Coaliției Românilor din SUA împotriva Corupției (preluare facebook)

Apreciez ca dupa mesajul pe care l-am scris pe Facebook, unde am spus ca Guvernul Grindeanu s-a comportat ca o sluga cand a primit o “foaie de parcurs” din partea ONG-ului “American-Romanian Business Council” (AMRO), si apoi am dezvoltat si intarit afirmatia in emisiunea lui Silviu Manastire de pe B1, purtatoarea de cuvant a guvernului doamna Alina Petrescu a intervenit in emisiune pentru a explica si clarifica pozitia Guvernului Grindeanu cu privire la acel gest.

A intervenit si presedintele Basescu in emisiune pentru a comenta pe marginea unor afirmatii pe care le-am facut cu privire la AMRO, comentarii la care voi raspunde mai jos.

Inregistrarea emisiunii e aici:

Am ascultat explicatiile doamnei Petrescu in care scotea in evidenta ca aceasta a fost a cincea si cea mai numeroasa delegatie a AMRO de pana acum. Au participat 12 dintre cele mai puternice companii americane din domeniul apararii, energiei, sanatatii sau constructiilor.

Intr-adevar, este o reusita a Guvernului Grindeanu ca a adus in Romania o asa mare delegatie, lucru care este laudabil.

De asemenea, aceasta a afirmat ca Romania are nevoie de investitori, aspect cu care sunt TOTAL de acord. De cca. 2 ani repet ca partea economica a Parteneriatului Strategic Romania-SUA nu a fost dezvoltata, iar asta nu din vina partii americane.

Pe scurt, doamna Predescu incerca sa justifice pozitia Guvernului cu privire la ceva ce eu nu am criticat.

Nu necesitatea de investitii ori prezenta delegatiei AMRO in Romania o critic, ci modul cum Guvernul Grindeanu a prezentat, cu aceasta ocazie, lumii intregi oportunitatea de a face afaceri in Romania.

Intalnirea Guvernului cu aceasta delegatie de afaceri ar fi fost o oportunitate imensa atat de a arata ca Romania este deschisa spre afaceri cat si de a face rebranding de tara. In loc sa se fi mers pe aceasta directie, insa, ce a ramas in imaginea publica dupa acea intalnire este ca Premierul Grindeanu a acceptat public si fara sovaire de la acest ONG o “foaie de parcurs”, in care i s-au trasat recomandari/indicatii despre ce are de facut.

Nu intru aici in continutul acelor recomandari, ci vorbesc despre GESTUL public facut de Guvern de a accepta o asemenea “foaie de parcurs” de la un ONG. Un astfel de gest arata dispozitia Guvernului Romaniei de a accepta orice oferta, adica de a se vinde ieftin si cumpara scump.

Guvernele Romaniei au semnat acorduri bilaterale si “foi de parcurs” pentru pregatirea integrarii in NATO si UE. Astfel de foi au fost semnate de Romania direct cu respectivele organizatii, nu cu ONG-uri intermediare.

In februarie 2013 premierul Ponta a semnat o “foaie de parcurs” cu premierul Frantei pentru relansarea Parteneriatului strategic dintre Romania si Franta. La fel, “foaia” respectiva s-a semnat de premierii celor doua tari.

Daca veti cauta pe internet veti vedea ca toate “foile de parcurs” semnate de Romania au implicat angajamente din ambele parti semnatare. Nu s-a mai intamplat niciodata, insa, ca Romania sa ACCEPTE sa PRIMEASCA de buna voie o “foaie de parcurs” de la cineva, cu atat mai mult de la un ONG.

Guvernele Romaniei au aceasta tendinta de a semna fel si fel de “intelegeri” cu ong-uri din Romania, cum e Coalitia pentru Modernizarea Romaniei a lui Alexandru Cumpanasu, ong-uri dupa care se ascund fel si fel de interese. Aceasta Coalitie, de exemplu, are semnate o multime de intelegeri cu Guvernul, ministere, autoritati publice, universitati, insa e absenta din dezbaterile publice esentiale. Este alegerea oficialilor romani sa faca, pe intern, acest joc meschin de a se preface ca dialogheaza cu societatea civila, ori “in civil”.

Cand vine vorba, insa, de angajarea Romaniei intr-o relatie internationala, cum e cazul acceptarii unui “foi de parcurs” din partea acestui ONG strain, situatia se schimba pentru ca este vorba despre prestigiul, pozitia, imaginea si angajarea Romaniei, nu doar a unui guvern.

Relatiile internationale se conduc dupa interese de stat unde, in urma negocierilor directe sau a jocurilor de culise, cel puternic ori intelept castiga, iar cel slab ori prost pierde.

Din acest motiv, gesturile publice ale unui guvern/stat sunt esentiale in jocul de/pentru putere (power game) deoarece arata fie forta si puterea unei parti in negociere, fie determinarea acesteia de a castiga (to close the deal).

In scolile de business, si nu numai, se invata “sa negociezi mereu de pe o pozitie de autoritate, de putere”.

Orice gest public faci, ca om politic sau de afaceri, iti diminueaza/compromite sau creste autoritatea/puterea intr-o negociere cu partea cealalta. Din acest motiv vedeti ca statele, chiar si atunci cand sunt slabe, arata/dau impresia ca sunt puternice pentru a nu-si diminua pozitia de autoritate/putere.

In Romania afacerile se fac in mare parte prin intelegeri subterane, pe cumetrie, intelegeri cu serviciile, cu procurori, cu politie, prin influente politice, etc. Aceasta ingerinta a statului in economie creste oportunismul (si de aici coruptia) insa scade competitivitatea mediului de afaceri, ceea ce duce la lipsa inovatiei. De ce sa inovezi ori sa inventezi ceva ca sa faci profit, sa creezi locuri de munca, cand poti vinde aceleasi lucruri proaste, invechite, iar statul plateste pentru ele iar tu faci profit oricum?

In vest, in schimb, interferenta statului in relatiile dintre firme este foarte redusa, motiv pentru care firmele sunt fortate, pentru a supravietui pe piata si fi competitive, sa caute mereu sa inoveze, sa fie mai eficiente. “Improve or die”, spune o celebra vorba in mediul de afaceri american.

Aceasta competitivitate face ca mediul de afaceri vestic sa fie unul foarte dur, unde trebuie sa fii puternic altfel nu poti sa ai succes. Cand spun “puternic” nu ma refer la autoritatirismul gaunos, cum e in Romania, ci la stapanire de sine si cunoasterea partilor tale tari si slabe, la fel si ale celui cu care negociezi. Odata ce cunosti asta iti “leverage” partea ta tare impotriva celei slabe a celuilalt.

In obtinerea acestui succes oamenii de afaceri au nevoie nu doar sa stie principii de management, dar – mai ales daca fac afaceri internationale – au nevoie sa cunoasca relatii internationale, cutume protocolare, diplomatice, date economice, geografice, sociale, psihologia si cultura locului unde doresc sa investeasca.

In scolile de business americane sunt cursuri speciale unde te invata cum sa negociezi in diverse parti ale lumii. In Japonia trebuie sa stai la ceai, in timp ce in Orientul Mijlociu trebuie sa te targuiesti la sange, altfel te iau de prost. Este doar un exemplu despre cum inteleg si invata americanii sa faca afaceri.

Cand un om de afaceri merge intr-o calatorie de afaceri externa o face uitandu-se dupa cum sa isi foloseasca (leverage) influenta, pozitia, imaginea, puterea, accesul pe care-l are, ori da impresia ca-l are, pentru a convinge guvernul tarii unde doreste sa investeasca cu scopul de a obtine cat mai multe beneficii de la acesta (reduceri de taxe, contracte, etc). Nu e nimic rau in asta, pentru ca aceeasi strategie o fac si statele cand incearca sa aduca investitori: vino la noi ca iti va fi mai bine ca dincolo.

Daca guvernul care intra intr-o astfel de negociere/discutie cu un partener extern nu intelege acest joc (de fapt un dans) si se lasa orbit de prima oferta ori de petarde sclipitoare, care iau vederea, va ajunge sa vanda ieftin crezand ca a facut cel mai mare deal.

Revenind la cazul in discutie, intalnirea publica oficiala a fost una asimetrica: un premier al unei tari s-a afisat public, oficial, cu presedintele unui ONG. Insasi acest lucru trebuia sa fi fost o concesie suficienta facuta de Guvern, si negociata la sange, nu sa admita sa primeasca o “foaie de parcurs” in vazul lumii.

Intrebarea care se pune acum este: daca Guvernul Romaniei a acceptat oficial o “foaie de parcurs” de la un ONG, cam ce conditii ar accepta fara negociere de la UE ori o alta tara, oricare?

Pusa invers acesta intrebare, suna astfel: daca ai cedat ca Guvern in fata unui ONG, orice tara de aici inainte va lua acest gest ca referinta si va astepta sa discute cu tine de la acest nivel mai jos, adica sa te predai si mai usor, fara nici o negociere.

Politica in genunchi si a capului plecat nu a servit niciodata Romaniei. Slugile niciodata nu mananca la masa stapanilor.

Romania are enorm de oferit propriilor cetateni si altor tari, are potential sa produca prosperitate atat ei insasi cat si altor tari, insa pentru asta liderii politici din Romania trebuie sa stea drepti, nu in genunchi. Sclavul nu are drepturi si nu poate pune conditii. El doar executa.

Cineva spunea ca sunt doua tipuri de oameni: cei care fac istorie si cei care fac parte din istoria facuta de primii. Acelasi lucru e valabil si in cazul statelor.

Pentru comparatie, uitati-va la atitudinea Poloniei, a lui Orban sau chiar a lui Erdogan. Nu agreez deloc acele modele si le-am tot criticat, dar e important de analizat actiunea lor in raport cu alte state si reactia acelor state pentru a invata ceva.

De exemplu, zilele trecute Secretarul de Stat american a fost in Turcia si s-a intalnit cu Erdogan. Asta in contextul in care Erdogan a arestat MII de judecatori si procurori, mii de alti oameni si vrea sa introduca pedeapsa cu moartea. Cititi mai jos declaratia comuna a celor doi si nu veti gasi absoluit nici un cuvant despre “stat de drept”, drepturile omului, arestari arbitrare, etc. Toata discutia a fost despre schimbul de afaceri si securitate pentru ca asa a fost conditionat de Turcia, iar America a acceptat sa taca public cand mii de judecatori si procurori sunt arestati abuziv de Erdogan.

https://www.state.gov/secretary/remarks/2017/03/269318.htm

Nu sunt de acord cu astfel de concesii cand vine vorba despre respectarea principiilor statului de drept, pentru ca submineaza insasi fundatia si existenta NATO si UE, dar este nerelevant in argumentarea de aici unde discutia este despre atitudinea unui stat/guvern in raport cu o terta parte.

Ajung acum la cele spuse de Presedintele Traian Basescu in interventia sa.

Eu am afirmat ca AMRO este un ONG care reprezinta interesele unor firme americane care vor sa faca afaceri peste hotare. Am spus ca e perfect legitim si valabil, iar in America sunt o multime de astfel de organizatii.

Presedintele Basescu a afirmat ca si el s-a intalnit cu ei in urma cu cativa ani, dupa ce s-a semnat parteneriatul strategic in 2011. E adevarat, Presedintele Basescu s-a intalnit cu AMRO la Chicago in 2012, cand a fost summit-ul NATO.

Ce nu am apucat sa detaliez in emisiune este faptul ca AMRO e doar una dintre fatedele acestor companii, care au organizatii similare pentru multe alte tari in care vor sa faca afaceri.

De exemplu, Eric Stewart, care e presedintele AMRO si cel care i-a dat “foaia de parcurs” Premierului Grindeanu, este si presedintele urmatoarelor organizatii:

– American Central European Business Council (ACEBA);

– U.S. Hungary Business Council;

– American-Lithuanian Business Council;

– American Romanian Business Council;

– US Poland Business Council;

– US Turkmenistan Business Council (aici e director executiv).

Cand acele companii vor sa intre intr-o discutie exploratorie de afaceri cu guvernul roman o fac prin AMRO, cand vor sa o faca cu cel polonez o fac prin organizatia poloneza.

Eric Stewart a lucrat pentru US Department of Commerce si cunoaste cararile si scurtaturile din agentiile guvernamentale din Washington si din mediul de afaceri pentru a facilita parteneriate de afaceri intre companiile americane si diverse tari. Nu e nimic rau in asta si e bine pentru Romania ca cineva incearca sa faciliteze o astfel de oportunitate.

Pentru noi ca tara, insa, e important sa nu ne imbatam cu apa rece si sa avem impresia ca noi suntem buricul pamantului, si ca toate aceste companii s-au apucat, dupa ce s-a semnat Parteneriatul Strategic, sa faca un ong sa-si promoveze afacerile in Romania de dragul nostru. Acestea au vazut o oportunitate de afaceri si au incercat sa o fructifice. Si bravo lor.

Romania nu trebuie sa vada astfel de intalniri de afaceri ca un FAVOR care i-l fac companiile ci ca o oportunitate de cooperare pentru a obtine BENEFICII MUTUALE, de pe urma carora castiga ambele parti.

La fel cum aceste companii vin in Romania merg si in alta parte, dar la fel cum aceste firme vin in Romania si prospecteaza vin si altele. Zilele trecute Premierul Grindeanu s-a intalniat cu cateva companii franceze.

Cand o companie prospecteaza Romania pentru o eventuala investitie, pe langa US Department of Comments, aceasta isi ia informatii dintr-o multime de alte surse.

Presa are un rol foarte important aici. Daca va uitati in presa internationala singurele mentiuni despre Romania sunt cu referire la coruptie, perchezitii, arestari si condamnari. Dumneavoastra daca ati avea bani ati investi intr-o astfel de tara in care agenda publica este sufocata de catuse si pare ca e pe picior de razboi civil?

Exista apoi fel si fel de indexi care masoara competitivitatea Romaniei din punct de vedere al deschiderii fata de afaceri la care investitorii se uita.

De exemplu, cf. revistei Forbes, Romania este pe locul 45 intre tari in functie de deschiderea aratata fata de afaceri. Romania este deasupra Greciei insa in spatele Georgiei, care in 2008 a fost in razboi cu Rusia. [link 1, 2]

Banca Mondiala, de asemenea, ofera o multime de date, module si indexi pentru a reliefa competitivitatea si deschiderea fata de business a unei tari.

De exemplu, conform unui astfel de index care masoara durata pentru infiintarea unei firme, in Romania deschiderea unei afaceri dureaza cca. 13 zile in timp ce in Afganistan dureaza 3 zile. In Romania ai nevoie de bani in banca ca sa incepi o afacere, in timp ce in alte tari, cum e si SUA, nu ai nevoie de nici un ban in banca. [vezi link 3]

Astfel de indexi sunt un bun punct de plecare pentru guvern sa deschida piata si sa creeze politici publice pentru stimularea mediului de afaceri. Totul tine insa de intelepciune, vointa politica si hotarare.

Oamenii de afaceri investesc in tari cu oameni care isi respecta cuvantul dat, demni, care stiu sa isi apere propriul interes. Nimeni intr-o negociere nu asteapta sa aiba doar el profit, de aceea un partener de negociere darz dar onest, cu care se negocieza la sange, este respectat iar intelegerea tine.

Gafa comisa de Premierul Grindeanu nu este doar a lui ci arata difunctionalitatile statului roman care ar trebui sa-si consilieze/puna in garda liderii politici cum sa se comporte in astfel de situatii. Din pacate, de ani de zile in Romania se promoveaza numai conformismul, slugarnicia si excomunicarea criticii, iar asta conduce la slabirea performantei si profesionalismului inclusiv in institutiile guvernamentale.

Cu America nu se poate negocia in genunchi.

America este puternica pentru ca e formata din oameni puternici si condusa de lideri si mai puternici. Astfel de lideri nu vor respecta niciodata pe cineva care sta in genunchi in fata lor, indiferent ca le sunt parteneri strategici ori nu.

Pentru cei din Romania este important sa se ridice din genunchi si sa deschida canale de comunicare cu oficialii americani civili pe toate planurile. Ca pana in prezent toata relatia Romania-SUA a fost manipulata de serviciile secrete romanesti si vedeti unde s-a ajuns. Nu m-as mira ca aceleasi interese meschine oculte din Romania sa fi fost cele care l-au “consiliat” pe Grindeanu sa primeasca acea “foaie de parcurs”.

In concluzie, va recomand ca inainte de a-i critica pe cei din afara despre ceea ce se intampla in Romania sa va uitati daca nu cumva responsabilii sunt chiar in tara.

https://www.forbes.com/best-countries-for-business/list/…

https://www.forbes.com/…/best-countries-for-business-2016…/…

http://www.doingbusiness.org/…/exploret…/starting-a-business

SCRIE-NE

Nu suntem acum aici. Dar ne poți scrie.

Se trimit datele

©2019 @ optimizare SEO realizata de www.VasPavITConsulting.ro

Log in with your credentials

Ați uitat datele dvs.?